Cam așa a fost la al doilea Treasure Hunt din viața mea

Daniela Bojincă/ octombrie 27, 2015/ Cultură/ 2 comments

treasure hunt facultate

Am fost aseară la al doilea Treasure Hunt din viața mea. La primul am participat într-un Camp Cercetășesc, cred că prin primul an de liceu, la Boișoara, undeva prin Vâlcea, pe munte. A fost o experiență tare interesantă și mi-am zis mereu că, atunci când voi avea ocazia, am să repet experiența asta, că-i prea faină.

Iar aseară mi s-a ivit ocazia. Un Treasure Hunt organizat de facultate, pentru boboci, prin centrul Bucureștiului.

Am plecat din zona Unirii, către Casa Poporului, apoi prin Parcul Izvor, să trecem podul de peste Dâmbovița către Parcul Cișmigiu, ajungând spre Ateneu, Muzeul de Artă, Intercontinental, până la Spitalul Colțea și statuia lui Mihai Viteazul, având ca destinație finală statuia Romulus și Remus din fața Pasajului Latin.

Cunoșteam traseul destul de bine. M-am plimbat prin zonele alea de nu știu câte ori. Desigur, niciodată fix pe traseul de Treasure Hunt, însă nu asta-i cel mai important. Important e că, aseară, grupul care habar nu avea să ajungă de la Unirii la Cișmigiu, a mers cu noi. Apoi, din Cișmigiu, habar nu am pe unde au dispărut. Cert e că ne-au fentat și au ajuns mai repede la final :)).

Dacă vă întrebați care a fost rezultatul, ei bine n-am câștigat. Am pierdut. Ceea ce înseamnă că n-am intrat în asociație direct, ci trebuie să ne depunem un dosar cu o scrisoare de motivație și alte bla-bla-uri. Însă, pe traseu, ne-am distrat, ne-am bucurat de frumusețea Bucureștiului pe timp de noapte și am făcut o mulțime de poze (practic, asta trebuia să facem – să ajungem la un anume obiectiv și să ne facem o poză cu el).

Și, ca de obicei, în toate proiectele în care intru, mă nimeresc singura fată dintre băieți. Ei bine, acest Treasure Hunt nu a fost o excepție. Am tras bilețelele din glugă și, ce să vezi, eu în echipă cu încă trei băieți. Minunat!

treasure hunt

Iar voi, cei care ajungeți să citiți acest articol, indiferent de momentul în care sunteți acum, nu ezitați să vă băgați în proiecte și să acceptați noi provocări. Cunoașteți oameni și, vă asigur eu, învățați și lucruri noi. Eu, spre exemplu, am învățat unde e statuia lui Romulus și Remus, chiar dacă am trecut de enșpe miliarde de ori pe lângă ea, când am intrat în Pasajul Latin. În ignoranța mea, până în seara asta, nu i-am acordat atenție și, ca să fiu sinceră, nici măcar nu observasem că e vreo statuie acolo. Am obiceiul ăsta: trec prin anumite locuri și nu observ ce-i în jurul meu. Pe strada pe care stau în Târgu-Jiu, spre exemplu, am observat un magazin după două luni de la deschidere, deși eu treceam zilnic pe acolo.

În fine. Nu ezitați să acceptați noi provocări. O să vă ajute pe viitor.

Facebook Comments
Share this Post

2 Comments

  1. Imi place morala! 🙂 Subscriu.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>
*
*