Îmi aduc aminte, de când eram copil, că mergeam cu tata în fiecare an la biserică de Paște, îmbrăcată frumos, în haine noi, să mă miruiască și să-mi dea pâine cu vin. Era lege ca, dimineața, imediat după noaptea învierii, să fiu la biserică cu tata, în timp ce mama ne aștepta acasă cu paștile și cu masa pusă.
Și seara mergeam, în noaptea învierii, să luăm lumină. Era o tradiție în anii ce-au trecut, să mergem la biserică de Paște. Îmi plăcea. Nu conștientizam ce se întâmplă, nu înțelegeam prea multe din ce însemnau toate astea, dar mă simțeam bine. Se crea o stare de bine care-mi aducea zâmbetele alea tâmpe și largi de pe față. Și, cred eu, despre asta sunt sărbătorile. Asta înseamnă ele. Zâmbete și stări de bine.
Cu timpul însă, am crescut. Mergeam în continuare la biserică, în noaptea învierii și tot atunci luam și paște. Doar că s-a schimbat ceva. Am început să nu mai am aceeași stare de bine, căci deveneam scârbită, de la an la an, de tot ceea ce observam în jurul meu la biserică în noaptea învierii. Asta până când am ajuns să nu mai merg deloc, căci religia promovată de ei și obiceiurile lor, nu ale unei religii, au început să mă dezguste de tot. Nu mai cred în religie. Cred doar într-o divinitate. O divinitate unică și atotputernică, una singură pentru toate religiile și pentru toți oamenii.
Am devenit scârbită de toate divele care merg în noaptea învierii la biserică doar ca să facă parada modei, pe tocuri de 10 și cu rochii de seară cât mai elegante. Am devenit scârbită de bârfele babelor despre nurori, ori invers. Am devenit scârbită de comentariile preoților care, în loc să țină slujba, țin predici despre cine a plătit sau cine nu a plătit taxele la biserică. Am devenit scârbită chiar și de religia lor, o religie care nu are nimic în comun cu un Dumnezeu bun ci, ba din contră, cu unul care spune: „Dați banii, săracilor!”, nu „Dați banii săracilor!”.
Nu vreau să mă asociez cu o astfel de religie și nici cu mersul la biserică. Rămân doar cu propria mea credință, într-o divinitate așa cum mi-o imaginez eu. Fără preoți, fără sfinți răsăriți peste noapte și fără sărbători comerciale.
Pentru mine, sărbătoarea de Paște, a fost ca o altă zi liniștită petrecută acasă. O petrecătuă în familie. O zi fără prea multe mașini care să treacă prin fața casei. O zi fără oameni pe stradă. O zi în care să mă pot bucura de liniște. De tradție, căci, da, îmi place tradiția asta cu înroșitul ouălor de Paște, făcutul cozonacului și toate cele. Îmi dă o stare de bine. Despre asta cred că ar trebui să fie sărbătoarea de Paște: despre starea de bine. Nu despre bani. Nu despre taxe la biserici. Nu despre predici. Și nu despre bârfe.
Vouă cum v-a fost sărbătoarea de Paște?
11 comments
Sunt de acord cu aproape tot ce scrii tu, de aceea mi-am facut blogul ” Fericirea Eterna ” ca o cale prin care eu caut adevarul, parerea mea este ca exista ” cate bordeie, atatea obiceie ”, cate neamuri, atatea religii, credeam ca sunt ortodoxa, dar totul era invers in inima mea, iar ouale si iepurasii ( simbolurile fertilitatii pagane ) nu au nimic de a face cu ultimul ritual si ultima jertfa suprema, a lui IIsus Chsitos Messia, care a fost omorat de catre preotii de atunci, fiindca venea cu ” Cuvantul – Adevarul ” si cine se impotrivea lor, era considerat eretic, blasfemie si era crucificat, spanzurat, ars de viu cat si cartile lor, ideologiile lor, asa a fost si asa va fi pana la sfarsit. Am citit Bilbia, singura carte care vb despre Dumnezeul Unic Creator, monoteism, despre Satan si IIsus, forta creatoare, impartita in constructiv si distructiv, care nu are nimic de-a face cu traditii si inventii, care sunt niste practici ” babiloniene, sadomiste si gomoriste ”, altarele lor si jertfele lor, cat si ” bisericile lor ” fiind o ” scarba ” inaintea lui Dumnezeu, scrie in Biblie, nu spun eu. Ei eu facut religiile dupa Bilbie apoi le-au distorsionat pana au ajuns diversiunea si disilumarea Minciunii si minciuna vine de la cel rau, ” fiindca Satan s-a asezat in locul lui Dumnezeu, se da drept Dumnezeu ca sa insele lumea ”( Apocalipsa ) . La 50 de ani am citit singura Biblia si m-a luminat cu adevarul, m-a eliberat de ” minciuni ” si acum ma chinui sa ma eliberez de toata pacatele si efectele acestora, fapt care este foarte greu, mai ales ca nu merg la biserici, temple, palate, adunari … care mai tare sa ma faceau s ma ratacesc…Dumnezul Unic exista, fortele raului si fortele binelui exista, lumea e plina de ele, noi trebuie sa ne gasim calea spre ” Fericirea eterna „, prin dragoste si iubire necoditionata, altruista, aducatoare de pace iar IIsus din Nazaret a fost singurul promotor al acestei ideologii, pentru care a si fost crucificat, fiindca oamenilor le place razboiul cu lumea dar si razboiul din ei insisi,… bun articole, eu zic sa citesti si Biblia, poate vei intelege mai bine ca mine si vei contribui cu ideile tale, pe blogul meu, Sanatate si pace !
Tot într-o divinitate unică cred și eu, fie că paortă numele de Dumnezeu sau orice altceva. Vreau să citesc și Biblia și Coranul, ca să-mi fac o părere de ansamblu. Oricum, sinceră să fiu, nu cred prea mult în niciuna :).
Daniela, nu ai cum sa te pronunti, inainte sa citesti. Bilbia este din doua marti testamente : 1. Vechiul Testament – iudaismul, cu legile mozaice, lege si pedeapsa, ( Torra si Talyor ) , Cabbala; 2. Noul Testament este Crestinismul, renasterea spirituala in dragoste si iubire aducatoare de pace, ideologie greu de inteles, care sfinteste omul si-l indumnezeieste, il face Copil de Dumnezeu Mostenitorul Imparatiei ” unde lacrima nu va mai fi ”, iar Coranul, este revelat la Meca si Medina, profetului Muhammend, in sec 6 dupa Hristos, celor 24 tari islamice, musulmane, doar celor care au refuzat recunoasterea lui IIsus Christos Messia, IIsus din Nazaret ca fiind cel promis, mantuitorul, eliberatorul, transformatorul oamenilor, din demoni in ingeri, tot popoarele celor 12 patriarhi care au derivat din poporul lui Israel, carora le-a luat Dumnezeu Harul si ni l-a dat si noua Neamurilor pentru scurt timp, sa ne ” mantuim ” transformam din oameni cu caracter demonic, in oameni cu caracter angelic, sa fie pace pe pamant ! Din ce stiu, nu sunt povesti de adormit copii si speriat batranii, sunt ideologii pe care trebuie sa le descoperim, fiindca au fost deja scrise, ingropate, dar trebuie descoperite sa fie dragoste si pace pe pamant.Id Skype : Georgeta_q. Ptr orice eventualitate, fiindca nu trebuie sa fim ” pagani ” dar nici fanatici religiosi, habotnici, care nu inteleg nimic, dar memoreaza cateva capitole si versete si te darama cu teoriile lor rasturnate. Citeste totul, sa ai de unde alege, discerne !
Asta ziceam. Că vreau să citesc. Până nu citesc eu și până nu-mi spun eu mie ce să cred și ce să nu cred de acolo, nu pot crede nimic.
Religia a fost , este si va fi o arma a minupularii maselor populare, unele „povate” sunt bune pentur sanatatea omului , altele pentru binefacerea financiara a altora s.a.m.d . Daca nu se inventa chestia cu doamne doamne si religia si restul chestiilor cum puteai controla un popor acum cateva mii de ani ? Ca eram toti barbari ,nu puteam supravietui fara o manipulare, dispaream din simplu fapt animalic care este sa ne mancam intre noi si nu sa evoluam .
Insa in 2015 sa crezi ca doamne doamne e acolo sus si face el asa una alta , si ca el a inventat totul trebuie sa fi naiv pentru ca nu vrei sa pui mana sa citesti si alte carti in afara de biblie .
Biblia este o poveste frumoasa insa stiinta este o poveste care are dovezi reale …si eu merg pe principiul ce vede ochiu crede sufletul 🙂
Exact de aia spuneam că vreau să citesc Biblia din curiozitate.. să văd ce-au scris. Sunt convinsă că nu deține adevărul absolut și că mare parte din chestiile alea sunt absurde. Rămân la credința mea atipică.
Eu am petrecut Pastele la tara alaturi de familie. Nu am fost nici eu la biserica din aceleasi motive ca si tine dar a fost frumos: am mancat tot felul de bunatati, am jucat rumy si am stat la un pahar de vorba. M-am bucurat ca am fost libera si ca am putut sa-i ajut pe altii.
Da, cred că timpul ăsta petrecut în familie, de Paște, e cel mai important și cel care contează cu adevărat. Despre asta cred că ar trebui să fie sărbătoarea. Despre timpul prețios petrecut alături de cei dragi și despre bucurie.
Da, cred că timpul ăsta petrecut în familie, de Paște, e cel mai important și cel care contează cu adevărat. Despre asta cred că ar trebui să fie sărbătoarea. Despre timpul prețios petrecut alături de cei dragi și despre bucurie.
Sunt oarecum în aceeași situație cu tine. Mersul la biserică de Paște era o normalitate pentru mine în urmă cu câțiva ani. Era o rutină ce mă făcea să mă simt bine. Credeam multe și întotdeauna plecam altfel de la o slujbă. Anii au trecut și acum mi-am pierdut oarecum credința.
Am descoperit atâtea lucruri neplăcute despre preoți, încât nu mai am încredere într-unul. Prefer să merg la biserică atunci când simt nevoia și să fiu eu cu mine. Fără intermediari.
Da, știu ce zici. Îți împărtășesc în egală măsură acest sentiment. Eu prefer să rămân eu cu mine.. să mă relaxez.. să mă liniștesc și să aflu eu de la mine ce și cum. Pentru mine nu schimbă cu nimic faptul că sunt într-o biserică, sau între cei patru pereți ai camerei mele, ori chiar undeva pe iarbă, într-un parc.