O cronică de film privită din perspectiva cuiva care doar a auzit reacțiile de după

N-am fost la filmul The Danish Girl. A fost Iulia Matache în locul meu, dat fiind faptul că eu am plecat acasă, la Târgu-Jiu. Articolul ei despre cum a fost filmul o să apară cât de curând pe blogul meu. Până atunci, haideți să vă fac eu o cronică de film, la doar câteva ore după vizionare, din perspectiva cuiva care doar a auzit reacțiile de după.

După cum spuneam, n-am fost la film. Dar jur că mă simt ca și când aș fi fost în sală. Amicii ăștia ai mei, dragii de ei, Malaezu și cu minunatul Emil, mi-au spus suficiente chestii încât mă simt de parcă aș fi fost acolo, cu ei pe un scaun (Malaezu zice că replica asta, în contextul actual, nu sună deloc bine – lvl of trauma: 9999999), la cinematograf, la Sun Plaza, la vizionare. 

Filmul The Danish Girl i-a traumatizat. Iar eu, biata de mine, trebuia să mă împart la doi și să le ascult traumele. Unul mai traumatizat ca altul, nu alta (*cu dublu sens în contextul actual). Pe cuvântul meu, n-am văzut așa ceva până acum. Am fost cu ei la multe filme. I-am auzit povestindu-mi despre multe filme. Dar să-mi povestească în halul ăsta, niciodată. Cred că de acum înainte, amândoi, o să se uite de 20 de mii de ori înainte la o fată, să se asigure că-i fată. În halul ăsta de traumatizați sunt. :))

Povestea filmului The Danish Girl este următoarea. Anul 1910. Un el – Einar Wegener (Eddie Redmayne) și o ea -Gerda Wegener (Alicia Vikander), soț și soție – pictori. Ea, pentru că îi întârzie un model la pozat pentru pictură, își roagă soțul să se îmbrace în haine de damă și să pozeze în locul modelului respectiv, pentru tabloul Lili. Însă asta avea să le schimbe definitiv viața soților Wegener, căci Einar descoperă că personalitatea lui are mai multe în comun cu Lili și, încet-încet se transformă într-o femeie. Merge la petrecere, în calitate de prietenă a propriei lui neveste (doamne, cum sună asta – devine traumatizant și pentru mine care NU am fost acolo). Încet, încet devine Lili. Lili Elbe. Iar peste 20 de ani devine primul bărbat din lume care va suporta o operație de schimbare a sexului. 

Povestea filmului, inspirată din realitate – ecranizarea jurnalului lui Lili din care s-a inspirat mișcarea transexuală din întreaga lume -, mie mi se pare una tare interesantă. E un subiect controversat care atrage. E o poveste care, oricât de bună sau de rea ar fi, se vrea și se cere ecranizată. Se caută. Se caută asta pentru că se dorește înțelegerea fenomenului sau pur și simplu pentru a consolida o bază și mai mare de argumente contra acestui fenomen.

De asemenea, o astfel de poveste nici nu are cum să nu fie traumatizantă. Transformarea unui bărbat, în femeie, pentru cei care au cu totul alte orientări, este traumatizantă. E șocantă. E ceva ce tu, în mod normal, n-ai face. La fel cum pentru persoana respectivă ar fi traumatizant să mai fie o clipă „normală”. Cred că de asta sunt băieții așa traumatizați. Îi doare numai gândul că un bărbat și-ar putea face o operație de schimbare de sex. Știți voi, e ca o lovitură – doare (hai că mai explicită de atât nici că pot să fiu).

Deși nu am văzut filmul, ci doar din ce mi-au povestit ei și felul în care mi-au povestit despre film, mi se pare a fi unul foarte bun. Actorii și felul în care și-au jucat rolurile l-au făcut să fie bun. N-are cum să nu fie bun, să nu fie rolurile jucate excepțional, dacă spectatorii ies din sală traumatizați de poveste. O poveste care se vrea a fi traumatizantă. Un film care te răscolește, care te dă peste cap, care te face să-ți pui întrebări, care te lasă neliniștit nu are cum să nu fie bun.

Eu una, când o să termin și cu vacanța mea prin Turcia și am să ajung în București, primul lucru pe care am să-l fac o să fie să mă duc să-l văd. Sunt curioasă de cum își joacă actorii rolurile, căci Eddie Redmayne pare să fie de-a dreptul genial.

Și, ca să închei cât se poate de pozitiv, am să vă spun un lucru care pe mine m-a impresionat în povestirile despre filmul The Danish Girl: iubirea necondiționată. Este impresionant cum o femeie își poate iubi soțul indiferent de situație, fiindu-i alături necondiționat. Chestia asta te lasă fără cuvinte. Nu cred că sunt multe cele care și-ar susține soțul în transformarea lui în femeie. Cred că, sincer, asta înseamnă să iubești cu adevărat: să susții o persoană indiferent de consecințe, de fapte, de prejudecăți și de normalitate.

Filmul este distribuit de Ro Image ș va intra în cinematografe din data de 08/01/2016. Eu, deși n-am văzut filmul, dar mi se pare interesant prin simplul fapt că i-a traumatizat pe ceilalți, vă sfătuiesc să mergeți și să-l vizionați. E ecranizarea unei povești care a făcut istorie, până la urmă.

P.S.: „Eddie Redmayne va lua două Oscaruri: cel mai bun actor și cea mai bună actriță! #amzis” – Emil Călinsescu, 24 decembrie 2015. Sunt curioasă dacă se va adeveri prezicerea lui Emil.

Sursă YouTube (user Movieclips Trailers)