Everything Everything – un titlu banal și o poveste impresionantă

Am văzut acum vreo două săptămâni filmul Everything Everything la Cinema City România. Și am tot zis că am să scriu și am să scriu. Și uite că abia acum apuc. Așa sunt eu. Din diverse motive iau o pauză de lenevit, că nu pot să spun că fac ceva relativ util cu viața mea.

Dar, acum, zic că e timpul pentru recenzia acestui film. Un film cu un titlu enervant de banal. Sâcâitor. Obsesiv și care pare că, deși reprezintă absolut tot, nu spune nimic interesant, nimic de care să te agăți și să înțelegi ceva.

Asta la început. După ce o să vezi filmul, o să-i înțelegi titlul și o să-ți dai seama cât de potrivit este.

Povestea filmului Everything Everything

Maddy Whittier (Amandla Stenberg) este o tânără adolescentă care nu a văzut niciodată oceanul, deși stă la câțiva kilometri de el, n-a simțit niciodată cum razele soarelui îi ating pielea și nu a cunoscut niciodată viața dincolo de pereții casei în care locuia. Asta pentru că Maddy suferă de o boală incurabilă ce îi cauza o imunitate foarte slabă. Atât de slabă încât la cel mai mic contact cu exteriorul i-ar fi provocat moartea. Așa că Maddy cunoaște doar viața din casa ei închisă ermetic.

Asta până când, în casa de lângă, se mută Olly Bright (Nick Robinson), băiatul de care se îndrăgostește și cu care comunică prin mesaje și prin intermediul ferestrei de la cameră. Iubirea pe care o dezvoltă pentru Olly o face să-și riște propria viață și să-și dorească să cunoască lumea exterioară. Să simtă atingerile razelor soarelui și ale apei oceanului și să cunoască ce înseamnă să-ți fluture vântul părul și să-ți mângâie pielea. Totul împotriva regulilor mamei sale.

Ceea ce avea să descopere în lumea exterioară, avea să-i schimbe și viața definitiv. Și practic aia e cea mai interesantă parte a filmului. Și sunt sigură că o să-ți placă și ție, așa cum mi-a plăcut și mie.

Ce mi-a plăcut la Everything Everything

Mie mi-a plăcut să o revăd pe micuța Rue, din The Hunger Games, în rolul principal al lui Maddy. S-a dezvoltat atât de frumos și, la fel ca în The Hunger Games, regăsim un personaj pur, frumos și plin de inocență. E frumos să revezi actori în alte roluri, dar la fel de frumoase.

Mi-au plăcut și locurile în care s-a filmat filmul. În special plajele din Hawaii. Sunt niște cadre superbe.

Apoi, cel mai mult mi-a plăcut povestea și toate etapele prin care această poveste trece. M-am identificat puțin cu personajul și m-am integrat parțial în poveste. Acum vreo 11 ani și jumătate, după ce m-am operat pe inimă, mi s-a interzis să mai iau contact cu exteriorul o perioadă. Iar mama era foarte stresată să fie totul curat, sterilizat, etc., ca să nu fac vreo infecție și alte cele. Dar la mine a fost temporar. Totuși, știu ce înseamnă să vrei să ieși afară și să nu poți. Sau să vrei să faci ceva și să nu poți, că ești limitat de niște reguli foarte stricte.

Pentru că am trăit oarecum o mică parte din povestea ei, am reușit să o înțeleg și să îi ofer personajului mai mult decât o simplă compasiune. E groaznic pentru un copil să nu poată să facă nimic din ceea ce își dorește și aproape orice să-i fie interzis.

Hai și tu la film

Dacă vrei să descoperi de ce acest titlu și ce se află dincolo de zidurile în interiorul cărora a fost închisă Maddy, te invit să vezi acest film la Cinema City România. A intrat în cinematografe din data de 23 iunie 2017, are 96 de minute și este distribuit de Forum Film Românnia.

Sursă YouTube (user Warner Bros. Pictures)