A venit primăvara

În mod normal, primăvara trebuia să vină încă de când calendarul ne anunțase că a trecut în martie. Primăvara asta însă a venit doar cu data în calendar căci soarele ăla puternic, căldura, verdeața și mugurii ce aveau să înflorească în curând și i-a uitat undeva pe drum. Mă gândesc că trebuie să fii o mamă tare denaturată să-ți pierzi copiii așa, cine știe pe unde. Mă bucur însă că, la sfârșit de aprilie, pare să și fi recuperat. Cum, de unde și în ce fel, sincer, nici nu mă prea interesează. Eu mă bucur de faptul că nu mai trebuie să mă înfofolesc în enșpe mii de cojoace ca să îmi fie și mie cald (sunt o persoană tare friguroasă, dacă nu chiar extrem de friguroasă).

De azi înainte am să pot să-ncep să port rochițe, pantaloni scurți și tricouri. Și-am să ies mai mult pe afară, din moment ce știu că nu mai trebuie să mă îmbrac cu cine știe câte haine ca să-mi fie aproximativ la fel de cald precum îmi este și în casă. Ceea ce mă face să mă simt atât de bine, dar atât de bine, încât am zis că-i musai să împărtășesc și fericirea mea cu voi că, în sfârșit, a venit și primăvara. Pam Pam.

De azi înainte o să pot să port tot felul de mărgele și accesorii la ținutele mele vaporoase și înflorate. Când vine primăvara, îmi place să port chestii înforate și cât mai colorate. Nu-mi plac culorile stridente, dar nici cele pale. Undeva pe la mijloc. Habar nu am de ce, dar îmi dau o stare de bine și-mi aduc un zâmbet pe față ținutele astea. Mă fac fericită. Asta-mi place cel mai mult atunci când vine primăvara cu tot cu căldură: că-mi aduce și-o stare de fericire atât prin frumusețea naturii, cât și prin hainele mele cât mai viu colorate.

Primăvara, cu soare, căldură și floricele, mă face să mă simt din nou copil. Când mă gândesc la conceputl ăst ade primăvară, mă gândesc automat la fericirea de a fi copil. La zâmbetul ăla dulce al copilăriei. Nu aș știi să vă explic de ce. Pur și simplu asta simt.

Tu cum vezi primăvara? Cum o simți? Cum o trăiești? Înțelegi tu, de fapt, ce vreau să te întreb.