Cum a rămas tata fără colecția lui de mașinuțe?

by Daniela Bojincă
masina cu radio comanda

Cum a rămas tata fără mașinuțe? E simplu. I le-am dărâmat eu pe toate. I-am distrus toată colecția de mașinuțe. Atât de cuminte am fost.

masina cu radio comanda

Ai mei au avut o viață liniștită și tare frumoasă, până să le stric eu feng shuiul cu apariția mea în viața lor. Deși, dacă stau bine să mă gândesc, au avut o viață fericită și în primii mei ani de viață, dat fiind faptul că eram precum un bibelou. Nu plângeam, nu râdeam, nu vorbeam și nici nu prea mâncam. Eram o chestie mică pe care o puneau dintr-un loc în altul și nu făcea nimic. Stătea acolo, cuminte.

Ba, mai mult, mama începuse să-și facă serios grijă că-s mută. Asta până chiar am început să vorbesc și și-ar fi dorit să fiu mută. Atunci s-a dus și fericirea lor. Nu i-am pus eu să facă copil, drept urmare consecințele au fost pe măsură.

Când am început să mai cresc, am căpătat o afinitate pentru mașini. Și îmi plăceau atât de tare, încât colecția lu taică-miu de mașini cumpărate din primele lui salarii, am distrus-o. Eram de o curiozitate excepțională și voiam pur și simplu să le dezmembrez să văd ce se află în ele.

Făceam, practic, ce vedeam la taică-miu în service. Dacă el dezmembra mașinile alea mari, eu de ce nu le puteam dezmembra pe alea mici?

El e vinovat pentru asta. De fapt, el e vinovat pentru toate, dacă e să o iau așa. El m-a învățat să iubesc mașinilie și cheile „de vindecat mașini”. Desigur, eu n-aveam chei. Așa că dădeam cu ele de pâmânt până se dezmembrau singure. Era cea mai sigură modalitate de reușită, pentru un ghindoc de 4-5 ani.

O aveam complice pe maică-mea. El și le punea undeva sus, în bibliotecă, printre cărți, astfel încât să nu ajung la ele. La curățenie însă, când le dădea maică-mea jos să le șteargă de praf, îmi făceam de cap. Și doamne, ce îmi mai plăcea să fac asta. Adoram la propriu să distrug mașinuțele alea pe care taică-miu își dădu-se o grămadă de salarii.

Apoi, când m-am făcut și mai mare, am început să-i mai cumpăr eu câte una. Așa, ca să-mi spăl cât de cât păcatele. I-am luat două mașinuțe Ferrari (din câte are întreaga colecție). Ei bine, nici măcar nu le-a scos din cutie ca să nu se pună praful pe ele, să se zgârie sau mai știu eu altceva. Aș putea spune că le venerează.

Pe lângă colecția de Ferrari pe care trebuie să i-o cumpăr în întregime, mai am și o mașinuță teleghidată pe care am găsit-o la Noriel. Nu i-am găsit aceeași mașinuță, dar oricum e foarte faină și sunt sigură că i-ar plăcea. Practic, îi place orice mașinuță pe care o primește, fie că e machetă sau teleghidată.

Și da, știu, am fost un copil adorabil. Am știut să-i mai las să se bucure de viață, apoi m-am bucurat și eu de tâmpenii.

You may also like

8 comments

Emil Calinescu octombrie 30, 2015 - 11:20

Nu-l cunosc pe tatal tau, dar se pare ca-i un om foarte rabdator!

Reply
Daniela Bojincă - Pishky octombrie 30, 2015 - 19:43

Ahahahahaha! Asta e ultima chestie pe care aș putea-o spune despre el :)). Nu, nu-i răbdător. Se enervează repede. Dar aveam mediator: mama :)).

Reply
Formatia Bucuresti octombrie 31, 2015 - 18:46

„demontatoarea de masini ” :)) haha, mi te si imaginez cum faceai cu ele zdraaang de pamant :D oricum, frumos gestul tau si cu siguranta impactul emotional a fost pe masura si apreciat de tatal tau

Reply
Daniela Bojincă - Pishky noiembrie 2, 2015 - 12:56

Nici nu-ți închipui tu cu ce fericire le distrugeam eu :))).

Reply
Valentina noiembrie 3, 2015 - 14:09

E ceva firesc tuturor copiilor. Si eu am spart o gramada de bibelouri atunci cand eram foarte mica. Ideea e ca probabil nu le-ar fi tinut intr-un loc in care sa ajung eu dar toate acestea au disparut in 2 zile, deci nu au avut suficient timp sa le mai ascunda. Ce-i drept, de atunci nici nu au mai cumparat ceva ce se poate sparge sau strica atat de repede, cel putin pana am crescut.

Reply
Daniela Bojincă - Pishky noiembrie 5, 2015 - 11:41

Ahhh, că mi-ai amintit, am spart și bibelouri. Dar nu voit. Mă băteam cu văru-miu cu pernele și, cum se făcea, nimeream numai bibelourile :))).

Reply
alexandra noiembrie 4, 2015 - 12:27

hahaha, minunatie poza :D

Reply
Daniela Bojincă - Pishky noiembrie 6, 2015 - 12:41

Mulțumesc, mulțumesc! Știu, modestie oltenească :)).

Reply

Leave a Comment

* By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More