• Home
Daniela's Blog
keep your memories alive
London-has-Fallen
Filme

Film: London has fallen

by Daniela Bojincă martie 22, 2016
written by Daniela Bojincă

London-has-Fallen

London has fallen, dacă nu mă înșel, l-am văzut chiar săptămâna trecută. Și a fost unul dintre filmele alea care m-a captat cu totul. Mie mi-a plăcut. De obicei îmi plac filmele care se apropie cel mai mult de realitate (vezi atentatele din Bruxelles din dimineața asta).

London has fallen pleacă de la o poveste cât se poate de simplistă. Prim-Ministrul Londrei moare. Drept urmare, toți marii șefi de stat din întreaga lume sunt invitați la comemorarea acestuia și la înmormântare. Asta transformă Londra în cea mai securizată capitală din lume, căci fiecare om de stat vine cu propria strategie de securitate, iar Londra își are, desigur, o altă strategie pentru a-i proteja pe toți.

Însă, Londra este trădată de către proprii oameni. Iar ceea ce urmează să se întâmple este un dezastru total. Un atentat în masă care viza toți marii șefi de stat. Se dorește o altă lume în care ei să nu mai fie la conducere și, de asemenea, se dorește răzbunarea.

Am așteptat London has fallen pentru că îl avea în distribuție pe Gerard Butler. Iar mie îmi place tare mult Gerard Butler ca actor.E cuceritor cu fiecare lor pe care și-l asumă și care, de fiecare dată, mie mi se pare că i se potrivește mănușă.

Și, ca să nu vorbim doar de o prezență masculină care mi-a plăcut mie, zic să aduc în discuție și actrița care m-a fascinat în filmul ăsta prin rolul ei impunător. Charlotte Riley a fost bomboana acestui film. Bomboana aia pe care o savurezi la sfârșit, căci ea este cea care a pus capăt deznodământului acestui film cu inteligență și mult tact.

Revenind puțin la povestea filmului, cred că ar fi o bună inspirație pentru teroriștii ăștia care tot pun bombe. Și, dacă ați văzut deja filmul, sau dacă o să-l vedeți și nu sunteți neapărat de acord cu mine, gândiți-vă doar la asasinarea lui Kennedy în care nu a fost vorba despre trădarea forțelor de ordine. Oamenii, pentru o bună sumă de bani pot fi ușor manipulați fără să se gândească la consecințe și mai ales la faptul că ar putea fi chiar ei victimele unui atentat în masă. Asta dacă nu sunt kamikaze din naștere.

E o poveste care ar putea deveni reală și asupra căreia ar trebui să reflectăm, având în vedere toată nebunia de la nivel mondial cu atentatele astea teroriste. Practic, atentatele teroriste cu care deja ne-am obișnuit s-ar putea transforma în așa ceva. Să fie duse la un alt nivel. Un nivel al extremelor. Asta ar trebui să ne dea de gândit.

Filmul este distribuit de RO IMAGE  și a intrat în cinematografe din data de 18.03.2016.

Sursă YouTube (user Movieclips Trailers)

martie 22, 2016 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
pariu
Personal

Cum am pierdut un pariu în fața fostei mele profesoare de română

by Daniela Bojincă martie 19, 2016
written by Daniela Bojincă

pariu

Ieri, la ora 17:30, am pierdut un pariu în fața fostei mele profesoare de limba română. Eu nu prea pun pariu cu cineva. Am învățat asta de la taică-miu. El câștigă întotdeauna și eu pierd mereu. Drept urmare, mai bine stau în banca mea, liniștită, fără să pierd nimic. Ies mai câștigată așa.

Cum a început totul?

Ei bine, a început pe 17 martie odată ce mi-am schimbat eu poza de profil cu una nouă:

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1118445391540437&set=a.120777911307195.21452.100001249598596&type=3&permPage=1

În 13 minute a strâns 84 de like-uri. Și discutam eu cu fosta mea profă de română, Minerva, despre treaba asta cu likeurile. Și-mi zice ea:

Daniela, poza asta e superbă! Trece de 500 de likeuri! Să vezi tu de nu o să fie așa!!!!”

Eu, uitându-mă chiorâș la chatul ăla de Facebook, îmi ziceam în gând că nu știe ce zice. Așa că am contrazis-o. Nu-mi mai e profesoară de vreo doi ani. Deci pot face asta fără să risc prea multe. Și i-am zis clar că nu câștig și că nu are dreptate pentru că, eu, în poza aia, nu scot nimic la vedere, dacă mă înțelegeți. De obicei pozele astea strâng likeuri.

Ce-a făcut ea? A pus pariu cu mine. Și mi-a zis din start că o să pierd (moment în care m-am mai uitat odată chiorâș la chatul de Facebook). Eu i-am zis că nu trece nici de 150. Hai, maxim 200. Ea a zis așa:

Dacă face mai mult de 500 de like-uri, mă iei cu tine la cel mai mare concert unde care ai bilet! Dacă trece de 299, pierzi. Dacă e între 299 și 500, pierdem amândouă. Dar dacă trece de 500 am câștigat!!!”

Stăteam liniștită în fața laptopului și, când am văzut că trece rapid de 200, mi-am zis că nu-i a bună și e totuși posibil să pierd. La 23:30 eu pierdusem. A doua zi, la 17:30, ea câștigase. Poza mea trecuse de 500 de likeuri. Drept urmare trebuie să le mulțumesc oficial tuturor oamenilor care au dat like și m-au făcut să pierd un pariu.

Și uite cum eu trebuie să o iau acum cu mine la un concert. Și cum trebuie să recunosc public că am pierdut în fața fostei mele profesoare de română. Dar am învățat ceva din asta. Să nu mai fac în vecii vecilor amin pariuri. Nici măcar la pariuri sportive online să nu mă bag. Sau, dacă o fac, să caut ponturi pariuri. Că altfel, altfel o mușc rău de tot. Cum de altfel am făcut-o deja.

Apoi, am mai învățat o chestie. Trebuie să le dai dreptate profesorilor, chiar dacă tu nu ești neapărat de acord sau nu crezi ce zic ei, chiar și atunci când nu-ți mai sunt profesori. Într-un fel sau altul, tot ce zic ei se face. Legea lor e sfântă. :))

martie 19, 2016 2 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
masinute cu radio comanda
Personal

Vreau să-mi cumpăr mașinuțe

by Daniela Bojincă martie 16, 2016
written by Daniela Bojincă

masinute cu radio comanda

Mașinuțe. Sunt înconjurată de mașinuțe de când mă știu. Avea tata o grămadă de când era el mic, iar eu mă jucam cu ele. Sau, mai bine spus, le dărâmam. Doamne, ce-mi mai plăcea să fac asta. Aveam așa o plăcere malefică să le distrug. Deși, eu vedeam această acțiune ca pe una educațională. Încercam să aflu ce se află dincolo de caroserie. Am fost pur și simplu un copil curios de mic.

Îmi plăceau mașinuțele. Machetele. Însă, mai mult decât acele mașinuțe, îmi plăceau mașinile cu radio comandă. Cele pe care le puteai manevra și le puteai trimite direct în dulapul din față sau în ușă. Sau în perete. Depinde care era mai aproape sau care se nimerea să aibă mai mult noroc. Și aici aveam o bucurie mai mult decât malefică să dau cu mașinile lui taică-miu în ce apucam. POCul ăla îmi făcea ziua. Era sursa fericirii copilăriei mele.

Când mă duc prin mall, că tot stau vis-a-vis de el, aproape că nu e dată să nu intru prin Noriel și să nu mă uit la mașinuțele de pe rafturi. Și mi-am zis că, într-o zi, când voi strânge niște bănuți, o să-mi cumpăr cea mai faină mașinuță cu radio comandă pe care o au ei pe raft. Numai să mă fac eu mare.

Și, ca să vedeți că m-am maturizat, nu vreau mașinuța asta ca să dau cu ea de toți pereții. Ba din contră. O vreau pur și simplu ca să mă bucur de ea și să o ghidez pe unde am eu chef. Chiar și prin parc, ca să am motiv să fac sport și să alerg după ea :)). Știu. Am, uneori, idei foarte trăsnite. Nici eu nu știu de prea multe ori ce e în mintea mea. Ceea ce e destul de grav.

Apoi, dacă tot cumpăr o mașinuță, poate i-o dau și lu taică-miu să se joace cu ea. Asta după ce a lui, luată din primul lui salariu, a fost dărâmată la propriu de mine. Și de pereți și dulapuri, că nici astea nu s-au dat la o parte din fața mașinuței, când o trimiteam eu într-acolo. Aș putea spune că nu-i în totalitate vina mea.

Am să revin cu un articol când o să am în posesia mea mașinuța respectivă. Promit.

martie 16, 2016 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
bajirao mastani
Filme

Film: Bajirao Mastani

by Daniela Bojincă martie 14, 2016
written by Daniela Bojincă

bajirao mastani

Am văzut filmul Bajirao Mastani, vineri seara. Sau Glorie și Iubire, după cum l-au tradus în română. Traducere cu care eu, trebuie să recunosc, am o mare problemă. N-am găsit pe niciunde că Bajirao și Mastani ar însemna glorie și respectiv iubire. Sunt două nume istorice. Și de două zile tot caut semnificația lor, și n-am găsit-o ca fiind glorie și iubire. Ce-i drept, n-am găsit-o deloc.

Fiind un film istoric, cu două nume mari chiar în istoria Indiei și, dacă am studia mai mult la școală, ar putea fi chiar în istoria Universală, căci sunt două personaje ce nu ne-ar influența cu nimic istoria, dar ne-ar da un exemplu despre un adevărat luptător, cuceritor și unificator.

Până să văd filmul, habar nu aveam că Bajirao și Mastani sunt două personaje istorice destul de controversate în India. După ce-am văzut filmul, pentru că a fost atât de bun și de fain, imediat ce am ajuns acasă m-am apucat și am căutat pe net tot ce am putut despre Bajirao, Mastani și Kashibai. Iar asta m-a făcut să apreciez și mai tare filmul, căci este în conformitate cu evenimentele istorice. Sau aproape în conformitate cu evenimentele istorice. Diferențele sunt foarte mici, iar asta doar ca filmul să aibă un impact emoțional mai mare asupra spectatorului.

Bajirao a fost prin 1700 și ceva prim-ministrul (Peshwa) Imperiului Maratha și este vestit prin simplul fapt că în 20 de ani de carieră, în care a încercat să unifice India și a și reușit în proporție de 80%, nu a pierdut nicio luptă. Absolut niciuna. Era un foarte bun strateg și avea o inteligență sclipitoare în domeniul armatei. Tocmai datorită inteligenței sale ajunge și prim-ministru, după moartea tatălui său (nu era prin succesiune, ci și-a câștigat acest merit prin dovedirea abilităților în fața regelui).

Mastani a trăit și ea pe la 1700 și a fost cea de-a două soție a lui Bajirao. Relația dintre cei doi a fost una atipică și cu multe obstacole, căci Mastani nu a fost niciodată acceptată de prima soție, de soacră și nici de curte. Era o intrusă. Însă era femeia care se îndrăgostise iremediabil de Bajirao și care îl făcea fericit. Era, după cum spune chiar ea într-o conversație cu prima soție, inspirația lui: „Poate că eu sunt inspirația lui, dar tu îi ești puterea! Nu a încetat niciodată să te iubească. Ne iubește pe amândouă.”

Filmul Bajirao Mastani aduce în prim plan povestea de dragoste dintre Bajirao și Kashibai și povestea de dragoste dintre Bajirao și Mastani, cât și evenimentele istorice în care a fost implicat atât Bajirao, cât și Mastani, în ordine cronologică și foarte bine punctate. În plus, se concentrează și pe relațiile inter-familiale.

Pe lângă faptul că este un film istoric care înglobează o sumedenie de chestii, mie mi-a plăcut tare mult și calitatea imaginii, precum și momentele artistice tipic bollywoodiene (muzică, dans – tradițiile lor, practic).

Rezultatul final este un tot unitar complex. O poveste de istorie, de onoare și de dragoste. Vă invit și pe voi să vizionați filmul Bajirao Mastani distribuit de BML Movie Entertainment, căci a intrat în cinematografe de pe 11 martie 2016. Sunt sigură că o să vă placă povestea.

https://youtu.be/CVh7WOszas0

Sursă YouTube (user Cinema HD)

martie 14, 2016 4 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
mobila copii
Personal

Vreau să mai fiu copil doar ca să am și eu mobilă cu iepurași

by Daniela Bojincă martie 11, 2016
written by Daniela Bojincă

Eu mă simt încă un copil. Și cred că o să mă simt așa toată viața mea. E important să ne simțim copii și, din când în când, să ne comportăm ca atare. Buletinul meu însă, îmi spune clar că, deși îmi place să mă comport ca un copil, nu mai sunt unul. Am crescut. Și, drept urmare, în marea majoritate a timpului trebuie să mă comport precum un adult și să am activități specifice vârstei mele. Să mă îmbrac specific vârstei mele. Și să cumpăr chestii specifice vârstei mele.

Dar, cum pe interior eu sunt un copilaș mic și drăgălaș, mie îmi place să cumpăr și să primesc chestii cât mai copilărești. Bine,nu neapărat întotdeauna, desigur. Știu, oarecum, să le delimitez.

Mi-ar plăcea, spre exemplu, să mai fiu copil doar ca să mă bucur și eu de mobila de copii care e acum, cu iepurași, fluturași și alte din astea. Când eram eu mică, erau chestii simple, fără nicio formă anume. Astea de acum sunt, în schimb, drăgălașe și fac camera copilului mai frumoasă. Sau cel puțin mie îmi plac. Așa cum îmi place și dulapul ăsta cu iepurași, de la Noriel, de mai jos.

mobila copii

Ui la el ce drăgălaș e. Cum să nu înfrumusețeze așa ceva camera? Cum să nu te simți bine în propria cameră? Cred că și părinții s-ar simți mai bine în camera copilului lor decât în a lor. Cel puțin eu aș face asta. Știu, știu… din punctul ăsta de vedere aș fi o mamă denaturată. Aș sta în camera copilului mai mult de dragul de a mă simți eu un copil.

Cred că, să fii copil, e cel mai minunat lucru care ți se poate întâmpla în viața asta. E perioada aia lipsită de griji. Perioada aia în care faci ce vrei și ai toată lumea la picioarele tale. perioada aia în care nu-ți pasă și ți se pare că totul se învârte în jurul tău.

Ca mai apoi să crești și norișorul ăla pe care pluteai să se micească încet, încet, până ce dispare de tot și pici în cruda aia realitate.

martie 11, 2016 8 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
allegiant
Filme

Film: Allegiant

by Daniela Bojincă martie 10, 2016
written by Daniela Bojincă

allegiant

Aseară am văzut în premieră filmul Allegiant, la IMAX Cinema City din AFI Cotroceni. Apropo, știați că suntem primii care îl vedem? Așa că hai să scriu și despre asta, nu?

Primele două filme din Seria Divergent, Divergent și Insurgent, mi-au plăcut. Și menționez faptul că n-am citit cărțile. De obicei, defectul meu, când vine vorba de a viziona un film după ce am citit deja cartea, este să fiu extrem de critică și să găsesc orice mică chichiță care mi se pare mie că nu-i la locul ei și nu se potrivește cu ceea ce eu am citit și mi-am imaginat.

Nu știu exact ce se întâmplă în cărți. Deci nu pot compara acțiunea din filme cu acțiunea din cărți. Și nu e vorba de faptul că acțiunea nu a fost suficient de palpitantă pentru un film SF, sau că SF-ul nu a fost destul de SF. Nici vorbă. Doar că mie, Allegiant, mi-a lăsat niște lacune în înțelegerea acțiunii filmului. Anumite scene, ca să zic așa, mi-au părut incomplete și neexplicate celui din fața marelui ecran.

Și, dacă am început cu un lucru negativ despre film, zic să continui cu ce mi-a plăcut, că sunt o grămadă de lucruri care îmi plac, în general, în filmele astea SF, lucruri care nu lipsesc nici din Allegiant.

Eu sunt o mare fană a filmelor SF dintr-un simplu motiv: duc tehnologia la un alt nivel. În plus, în general, filmele SF, deși ni se pare oarecum aberant, ne prezic într-un fel sau altul viitorul. La fel cum o făceau și filmele alea de prin anii 80. Filmele astea sunt o plăsmuire a minții umane. Iar tehnologia a apărut tocmai ca să satisfacă aceste plăsmuiri și dorințe umane. Tehnologia și evoluția ei sunt cele care aduc poveștile la realitate, ca să zic așa. Eu cred că multe chestii pe care le vedem în filme acum și ni se par de domeniul SF-ului, o să fie posibile, cândva, într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat.

Allegiant, desigur, nu face excepție de la regulă. Vine cu o acțiune care are loc tocmai prin prisma evoluției tehnologiei și a efectelor acesteia asupra omenirii. Cine a văzut primele două filme, ori a citit cărțile, știe deja că omenirea fusese aproape 95% distrusă, singurii supraviețuitori fiind cei din orașul Chicago, care fuseseră împărțiți pe Facțiuni. Facțiunile însă, dispar în Insurgent și un nou mesaj revelator pentru omenirea este scos la iveală: dincolo de ziduri se află salvarea și speranța. Așa că Tris și Four pleacă în căutarea unei lumi perfecte care, însă, le distruge așteptările și speranțele spre o lume cu adevărat bună.

Apoi, mie mi-au plăcut tare mult și de data aceasta Tris și Four. Cred că sunt ceea ce trebuie pentru filmul ăsta. Din punctul meu de vedere, își intră foarte bine în rol. Mai că te fac să o vezi mai mult ca pe o realitate, decât ca pe un film.

Ce și cum se întâmplă mai exact, puteți vedea din 11 martie 2016, în cinematografe. Filmul este distribuit de Freeman Entertainment.

https://www.youtube.com/watch?v=0G0C-vMHcQY

Sursă YouTube (user The Divergent Series)

martie 10, 2016 6 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
BloggingMuzică

Cel mai frumos cadou pe care l-am primit de 8 martie

by Daniela Bojincă martie 9, 2016
written by Daniela Bojincă

Ieri a fost 8 martie și, dacă pe zi am avut cursuri și m-am chinuit să prind niște apă caldă de la RADET (fără succes), pe seară m-am răsfățat într-un loc de vis, în Casa Eliad, delectându-mă cu un concert de folk marca Alina Manole și Marius Matache & Cristi Mihai (sorry, Make, dar fetele au prioritate în enumerări și, practic, în orice în viața asta).

concert folk 8 martie

***Cine nu are oglinzi din astea, să-și cumpere! :))

Undeva într-o fostă pivniță frumos amenajată, și-a început recitalul Alina Manole. Îi știam mare parte din melodii pentru că sunt cântate de către concurenți pe la festivalurile de folk. Să o asculți pe Alina e o adevărată încântare. Are o voce care te unge pe suflet și te face să te simți în paradis. Te urcă, cumva, undeva sus în norișori. O ador de-a dreptul.

alina manole concert 8 martie

Sursă YouTube (user TVR)

Apoi a venit Marius și a stricat toată atmosfera aia de vis. Ne-a stricat seara de 8 martie. Glumesc. A venit și ne-a introdus în propria lui atmosferă, plină de amuzament și voie bună căci, la Marius Matache, din trei propoziții două sunt glume. Are o voce specială. Îți ajunge la suflet, dar cu totul altfel față de cum o face Alina. Au două stiluri total diferite, deși cântă aceeași muzică.

Marius a cântat alături de Cristi Mihai – la nai. Au făcut amândoi spectacol și ne-au antrenat să cântăm cu ei. Și să dansăm pe scaune, atât cât ne-a permis spațiul dintre noi. Ce să mai, au fost o adevărată încântare într-un spațiu de-a dreptul de vis.

cristi mihai concert 8 martie nai

Sursă YouTube (user Marius Matache)

Acum, Marius Matache vrea să-și ia un Mercedes. Și apelează la ajutorul nostru, că cică suntem mai bune de 8 martie. Însă, cum chiar și el știe că suntem suficient de nasoli și invidioși încât să nu-i dăm bani de-un Mercedes, speră măcar să donăm de-o lansare a albumului Alchimie în campania de crowdfunding. Așa că, dacă vă place muzica lui Marius simțiți-vă liberi să-i dați măcar suma minimă de 5 euroi. Dacă nu vă place, dați 10 euroi!

Cred cu tărie că oamenii care încearcă să aducă ceva frumos în lumea asta, merită sprijiniți. Iar Marius nu doar că ne încântă cu vocea lui, dar face și glume faine în timpul concertelor. Așa că dacă vreți să vedeți un concert de folk și un moment de stand-up comedy în acelaști timp, donați euroi și îndemnați-l să susțină cât mai multe concerte. 

Pe lângă concert, m-am bucurat de un tur al Casei Eliad (doamne, v-am spus că m-a cucerit casa asta?), de o expoziție de picturi a doamnei Dinu în vârstă de 107 ani și de un vin Sâmburești care să completeze o seară de socializare. Și să nu uităm de minunatul trandafir pe care l-am primit de la gazde (frumos gest!!! – m-ați cucerit de tot).

Ce cadou mai frumos să-ți și dorești de 8 martie?

Aruncăm cu credite foto și gulii în Iulia Matache!

martie 9, 2016 7 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
restaurant asiatic
BloggingBucătărie

Cum o fi să mănânci într-un restaurant asiatic ca spartul la un preț fix?

by Daniela Bojincă martie 8, 2016
written by Daniela Bojincă

Vă zic eu: e foarte tare!

restaurant asiatic

Și dacă nu mă credeți că există așa ceva, am să vă și demonstrez, că doar de aia scriu articolul ăsta.

Am fost aseară la deschiderea pentru VIP (Alexandra Stan, Liviu Teodorescu, Adda, Vizi Imre, subsemnata – hapciu) și presă a celui mai mare restaurant asiatic din România (vreo 1400 de locuri, pe vreo trei etaje plus șase separeuri și un salon VIP în care s-au retras vedetele după recitalul lui Vizi Imre). Restaurant Asiatic (Facebook și propriul site), îți bucură papilele gustative cu niște specialități chinezești și japoneze tare gustoase (cică-s peste 30 de feluri – mai pe scurt: sunt o grămadă de specialități acolo din care poți alege). Dar nu asta-i neapărat partea faină.

Știți care este partea cu adevărat faină? Că Restaurant Asiatic este de tipul: All you can eat! Practic poți să-ți alegi ce vrei tu de acolo și cât vrei tu. Câte ceva din fiecare chiar! Poți să-ți umpli trei farfurii dacă ai chef, ca să poți să le guști pe toate și să te bucuri de toate specialitățile alea de la Restaurant Asiatic. Eu, spre exemplu, aseară, mi-am umplut vrei trei farfurii (două cu specialități – câte ceva din fiecare și una cu dulciuri, desigur!, șocând pe toată lumea: „Nu am să înțeleg niciodată cum într-o persoană atât de mică poate să intre atâta mâncare!!!!”). Apoi, dacă tu crezi că ai mâncat prea mult, nu trebuie să-ți faci probleme. Există scări rulante! N-am prea văzut scări rulante prin restaurantele din București).

Dar nici asta,  dacă stau bine să mă gândesc, nu-i cea mai tare parte. Cea mai tare parte e că poți să mănânci tot ce vrei de acolo la un preț fix. La prânz plătești 29 de lei ca să-ți alegi ce vrei și cât vrei, iar la cină plătești 69 de lei ca să-ți alegi tot ce vrei și ce nu vrei de acolo. Ceea ce mie mi se pare foarte tare.

Hai să luăm exemplul prânzului. Dacă te duci undeva într-un restaurant să-ți alegi mai multe feluri de mâncare, plătești cu siguranță mai mult de vreo 30 de lei. 30 de lei dai pe un singur fel și o sticluță de apă, eventual. Pe când aici mănânc absolut tot ce ai chef și cât ai chef. Interesantă ideea asta a lor și chiar sper să prindă bine la noi în țară.

Iar mâncarea este foarte bună. E gustoasă. Și locul e drăgălaș. Chiar merită să vă duceți măcar o dată pe acolo, să experimentați ideea celor de la Restaurant Asiatic cu All you can eat.

La Restaurant Asiatic puteți ajunge dacă vă duceți pe Calea Vitan nr. 11, vis-a-vis de casa de pensii, sau, alt punct de reper, vis-a-vis de Pheonix Tower.

https://www.facebook.com/danielabojincaro/posts/1031847273523699

martie 8, 2016 12 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
baba
Personal

4 martie – baba mea

by Daniela Bojincă martie 4, 2016
written by Daniela Bojincă

baba

Azi e 4 martie și, oficial, azi e baba mea, conform zile în care sunt născută (13 – 1+3=4). Practic, ziua de azi îmi prezice cum o să fie tot anul meu de acum încolo. Dacă-i cald și soare: o să am un an frumos; dacă-i frig și plouă, așa ca azi, în București: o să am un an tare urât și foarte puțin productiv.

Așadar, anul meu o să fie unul urât și mohorât. Deci eu o să fiu mohorâtă. Ceea ce nu o să se întâmple, pentru că am să țin minte acest articol și că am avut o babă rea și urâtă și, anul viitor, tot pe vremea asta, am să fac un rezumat cu toate lucrurile faine de care am avut parte. Îmi impun asta! Așa, ca să nu dau satisfacție mitului și ca să dau și cu el de pământ!

Aveam de gând să ies și să mă plimb cu bicicleta, sau cu rolele prin parc, printre copiii cu triciclete de copii. Să mă bucur de primăvară, să ies în plimbări, să vizitez și, când colo, ce face baba mea? Îmi dă toate planurile mele frumoase peste cap. Toate, toate, toate! Și parcă nici nu vrea să se facă vremea frumoasă, așa cum a fost pe 1 martie (urât și frig de dimineață și soare și cald de după-masă). Baba mea e încăpățânată. Cel puțin din punctul ăsta de vedere ne asemănăm.

Baba mea e urâcioasă. Tata, spre exemplu, zice că-i ca mine. Că și eu sunt, de foarte multe ori, urâcioasă. Foarte urâcioasă și de multe ori plouată. Eu, în schimb, mă văd ca pe o rază de soare. Și o persoană extrem de modestă.

Cred că toate chestiile astea cu miturile, țin foarte mult și de propria persoană. De ceea ce-ți propui, tocmai ca să dobori un mit. Cred cu tărie că, dacă tu-ți dorești foarte tare să ai un an frumos și încerci să faci  cât mai multe lucruri faine, așa o să fie. Cred că, noi, oamenii, avem posibilitatea să doborâm mituri și să nu ne ghidăm după ele. Să facem ce și cum vrem noi.

Pe mine, baba mea nu mă demoralizează! Mă determină să-mi fac un an frumos! Pam Pam :))

martie 4, 2016 4 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
leonardo dicaprio oscar
Filme

Oscarurile și mai ales Oscarul lui Leonardo DiCaprio – subiectul momentului

by Daniela Bojincă februarie 29, 2016
written by Daniela Bojincă

 

leonardo dicaprio oscar

Luni dimineața, în loc de mesajele cu „E luni!” (ca să nu mai zic de cele cu Ion sau alte „clasice” de acest gen), Facebook-ul s-a inundat cu mesaje despre Oscaruri și mai ales despre Leonardo DiCaprio. Acesta a reușit în sfârșit să primească un Oscar, fiind desemnat cel mai bun actor, pentru rolul din filmul The Revenant.

După multe nominalizări rămase fără rezultat, iată că Leonardo DiCaprio a reușit să confirme așteptările (era mega-favorit la case de pariuri online). Glumele pe acest subiect apăruseră deja pe Facebook de ceva vreme, dar acum au explodat, mai ales luni. Deși joacă de mic în filme și este mereu o vedetă de prim-plan în super-producții de la Hollywood, iată că Leonardo DiCaprio a trebuit să treacă de 40 de ani pentru a putea câștiga și voturile celor a căror părere contează pentru acordarea Premiilor Academiei Americane de Film.

Online, părerile sunt împărțite. Unii doar se bucură (ceva gen „în sfârșit s-a făcut dreptate”), alții doar îl iau peste picior pe actor. Și o jurnalistă a încercat să speculeze acest subiect chiar în seara Oscarurilor. „Este primul tău Oscar. Ce zici de asta?” – l-a întrebat jurnalista. Leonardo DiCaprio a răspuns mai întâi printr-o glumă (că așa dă bine) – „Îmi pare rău, care era întrebarea?”, apoi a încercat (și reușit) cu o replică elegantă, clasicul „Mă simt super, mulțumesc tuturor”, bla bla bla. După cum știm, e plin la Oscaruri de mulțumiri, dar și de glume. Așa a fost și anul acesta.

Interesant este că Cel mai bun film a fost desemnat Spotlight și nu favoritul caselor de pariuri – The Revenant. Cine paria pe acest film la Unibet (casă de pariuri online licențiată la noi în țară), spre exemplu, ar fi câștigat de 3.5 ori suma pariată. Nu e rău, nu? Iată unul care nimerise bine, Cristian Tudor Popescu (critic de film de câte ori are ocazia). Acesta a „pariat” la Digi 24 în mod ferm pe Spotlight, lăudându-se că și anul trecut a nimerit-o la fel de bine cu Birdman. „Ar trebui să mă bucur și să devin consultant pentru pariori, nu?” – a spus jurnalistul.

Alte premii Oscar (o parte dintre ele) au ajuns la:

Brie Larson, pentru Cea mai bună actriță – primul său Oscar, la prima nominalizare

Alejandro Gonzalez Inarritu („The Revenant”), pentru Cel mai bun regizor

Writing’s on the Wall („Spectre”), pentru Cea mai bună melodie originală

„The Hateful Eight„, pentru Cea mai bună coloană sonoră

„Stutterer”, pentru Cel mai bun scurtmetraj de ficțiune

„Mad Max: Fury Road”, pentru Cel mai bun montaj

„Son of Saul”, pentru Cel mai bun film într-o limbă străină

„Amy”, pentru Cel mai bun documentar de lungmetraj

„Bear Story”, pentru Cel mai bun film de scurtmetraj de animație

„Ex Machina”, pentru Cele mai bune efecte speciale

„Inside Out”, pentru Cel mai bun film de animație

Mark Rylance („Bridge of Spies”), pentru Cel mai bun actor în rol secundar

Cu o zi înainte de Oscaruri s-au dat și premiile opuse – Zmeura de Aur, care ironizează cele mai mari eșecuri din aceeași industrie cinematografică. Johnny Depp și Adam Sandler au scăpat de această rușine, deși erau favoriți la casele de pariuri. Ar trebui să-mi încerc și eu norocul în viitor, n-ar fi rău ca pasiunea pentru filme să mă ajute să câștig niște pariuri.

Astăzi peste tot s-a vorbit despre Oscaruri. Așa că am zis să nu mă las eu mai prejos.

februarie 29, 2016 4 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
Newer Posts
Older Posts
  • Facebook
  • Twitter

@2021 - All Right Reserved. Designed and Developed by PenciDesign


Back To Top
Daniela's Blog
  • Home