• Home
Daniela's Blog
keep your memories alive
surori bune si nebune
Filme

Surori bune și nebune – regăsirea propriului trecut

by Daniela Bojincă decembrie 22, 2015
written by Daniela Bojincă

surori bune si nebune

Surori bune și nebune este un nou film marca Tina Fey, ceea ce înseamnă că fie îți place fie nu-ți place. Filmul este regizat de Jason Moore, pe care îl știm din comedia Pitch Perfect, iar scenariul este scris de Paula Pell (Saturday Night Live, 30 Rock). Rezultă astfel situații și personaje ca cele cu care ne-a obișnuit Tina Fey.

Este o poveste despre două surori care se întorc în casa părintească pentru a-și goli camerele deoarece părinții lor vor să vândă casa și să se mute într-un apartament. O călătorie înapoi în timp care se încheie cu o mare petrecere de adio. Cele două surori își adună toți colegii din liceu pentru a petrece o noapte ca în liceu. Numai că invitații sunt acum niște persoane responsabile, cu probleme și greutăți, iar unii dintre ei au venit chiar și cu copiii. Așa că marea petrecere arată mai degrabă ca un priveghi.

Adunarea liniștită se transformă încet-încet în cea mai sălbatică petrecere pe care au văzut-o cu toții vreodată! Alcool, mult alcool, „îndulcitor”, mimă, dans, muzică bună, flirturi jenante, vopsea albastră și multe altele sunt numai câteva din ingredientele petrecerii monstruoase.

Petrecere care are un final moralizator, fiind o adevărată experiență eliberatoare și care îi maturizează pe toți cei implicați.

Acum, să vă spun sincer, pe mine nu m-a impresionat acest film. Așa cum ziceam și la începutul articolului, stilul lui Tina Fey ori îți place, ori nu-ți place. Eu fac parte din cea de-a doua categorie.
În primul rând că mi se pare că după o anumită vârstă nu mai poți să ai roluri și glume de adolescenți. A nu se înțelege că rolul interpretat este cel al unei adolescente. Tina Fey în Surori bune și nebune este Kate Ellis, o femeie la 40 de ani care se comportă și vorbește ca o adolescentă. Ba mai mult, are și un copil, o adolescentă care este mai matură și mai elegantă decât ea.

Deși am râs la unele faze și la unele glume, la un moment dat mă săturasem de atâtea poante porcoase și scene a la American Pie.
Cel mai mult mi-a plăcut de Pazuzu (John Cena), dealer-ul care a adus drogurile și a rămas la petrecere. Un personaj foarte impunător, mai ales prin statură, dar foarte amuzant și expresiv în inexpresivitatea lui (dacă îmi permiteți această formulare). O să înțelegeți ce am vrut să zic după ce vedeți filmul.

Așadar, dacă vă place stilul filmelor cu adolescenți, stilul lui Tina Fey, sau doar sunteți în căutarea unei comedii ușoare și relaxante, mergeți să vedeți Surori bune și nebune.

Filmul Surori bune și nebune intra în cinematografe din 1 ianuarie 2016 și este distribuit de Ro Image. Articolul este scris de Iulia Matache.

Sursă YouTube (user Hollywood Multiplex)

decembrie 22, 2015 7 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
Filme

Savva: Inimă de războinic

by Daniela Bojincă decembrie 21, 2015
written by Daniela Bojincă

Știți, deja, bine cunoscuta mea poveste cu parțiale, proiecte și alte din astea pe la facultate ce, din nefericire pentru umanitate, m-au ținut cam departe de blog și mi-au luat 99.99% din timpul alocat de mine scrisului pe blog. Tocmai de aceea, deși am văzut animația Savva: Inimă de războinic de pe 8 decembrie 2015. Și azi suntem în 21. Acum, că am ajuns acasă, încerc să-mi fac mai mult timp și să recuperez!

Atunci când merg să vizionez o animație, încerc să mă rup de tot de adultul din mine și să la copilul să o vizioneze și să se bucure de ea. Prin ochii unui copil, imperfecțiunile dispar de cele mai multe ori. El nu e atent la cum sunt trase cadrele, la cum e dublat sau la cât de clișeică e povestea. El e atent la întâmplări și la poveste în sine. Pe el îl fascinează replicile și, de cele mai multe ori, rămâne cu un mesaj. Sau cel puțin îmi place mie să cred că toate animațiile astea stimulează subconștientul unui copil pentru viitoarele acțiuni conștiente. 

Țin minte că eu, când eram mică, mă uitam la animații cu admirație. Și îmi luam personajele drept exemple de urmat. Iar pentru o perioadă încercam să fiu la fel de bună ca ele. Desigur, nu-mi ieșea, dar încercam. Și încercam să-mi dau seama ce e bine și ce e rău. Tocmai de aceea părinții mei nu mi-au spus niciodată de ce bine și ce e rău. M-au lăsat să-mi dau singură seama și să aleg. Probabil ei, maturi fiind, m-au văzut că urmăresc să aleg și n-au vrut să-mi influențeze nicicum, verbal, alegerile.

savva

Savva: Inimă de războinic este o astfel de animație. Cu mesaj. Copilul din mine a încercat să urmărească mesajul și, la sfârșit, l-a prins. E despre curaj, prietenie și înțelegere. 

Savva este un băiețel care, atunci când satul său este amenințat de prădători, reușește să scape și să caute ajutoare să-și salveze satul, mama și recolta. E un băiețel tare drăgălaș, simpatic, plin de curaj și determinare care, în drumul său, întâlnește prieteni dispuși să-i fie alături și să salveze împreună satul și, în același timp, fiecare să reușească să iasă de sub o vrajă cruntă. 

Știți voi, momentele alea când întâlnești, în drumul tău, oameni cu scopuri și țeluri diferite de alea tale, dar care totuși se îndreaptă către același loc și, astfel, își unesc toate forțele și fac dintr-o multitudine de scopuri, unul singur și puternic? Despre asta este animația Savva: Inimă de războinic. Despre puterea de a împărtăși cu ceilalți problemele tale și de a le găsi împreună o soluție. Despre unitate.

Ce nu mi-a plăcut la această animație a fost calitatea dublajului. Desigur, acum vorbim despre adultul din mine. Adultului nu i-a plăcut calitatea dublajului și o să și argumenteze de ce: pentru că buzele personajelor începeau să se miște ori înainte, ori după ce noi auzeam deja vocile. Asta m-a zgâriat vizual, să văd că aud că vorbește cineva, dar nu se vede nimic pe ecran ca mimică, ori că nu aud nimic, dar mimica feței lor îmi arăta clar că vorbeau. A fost o problemă de corelare, cel mai probabil.

În schimb, vocile mi-au plăcut. Păcat de corelare. Mi-a plăcut de Andrei Aradits în rolul țânțarului și de Alina Eremia în rolul lui Savva. Iar personajul meu principal nu, nu a fost Savva. A fost Pusik. Pufoșenia aia mică și rozalie. Chestiuța aia hazlie și adorabilă. Am savurat fiecare cadru în care apărea Pusik. Și da, da, da! Știu! Semănăm! Ha ha.

Animația Savva: Inimă de războinic este distribuită în România de Freeman Entertainment și mai este încă în cinematografe (tocmai ce am verificat), așa că vă sfătuiesc să-i luați pe cei mici de mânuță (sau copiii din interiorul vostru) și să mergeți să vedeți această animație la cinema.

Sursă Youtube (user FilmSi Channel)

decembrie 21, 2015 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
secretul
Filme

Secretul – dincolo de un suflet spart în bucăți

by Daniela Bojincă decembrie 20, 2015
written by Daniela Bojincă

secretul

Secretul / Secret in their eyes este un film care trece dincolo de un suflet spart în bucăți. Secretul este ceva care schimbă menirea unei vieți. Îi schimbă sensul și întreg centrul de gravitație. E ca și când o planetă ar fi mutată pur și simplu de pe axa ei.

Inițial, înainte să ajung să văd filmul, credeam că o să fie prost.Și vă spun asta fără menajamente. Mă gândeam că o să fie un eșec total. După ce l-am văzut, am ieșit din sală de-a dreptul traumatizată. Și asta nu pentru că filmul nu mi-ar  fi plăcut, ci pentru că povestea este de-a dreptul cutremurătoare și furnizată către publicul larg așa cum trebuie: adică cu impact. Pentru mine, orice film care are un impact emoțional e bun. Îmi place și îl recomand și altora. Tocmai de aceea vi-l recomand și vouă și, recunosc, îmi e ciudă că o fac atât de târziu față de momentul vizionării și lansării, dar știți și voi cum e cu facultatea, parțialele, proiectele și alte din astea care se cer musai făcute atunci și nu mai ai timp de nimic altceva, nu?

Povestea din spatele secretului este una cât se poate de crudă și de amară. Și nu, n-am să fac vreun spoiler. Nu unul mai mare decât trailerul acestui film. Deci, cum spuneam, ca să reintrăm în atmosfera aia a filmului, povestea este una cât se poate de crudă și de amară. O polițistă, după ce se primește un apel la secție pentru o crimă și un cadavru într-un tomberon, pleacă cu echipa în teren și, surpriză, cadavrul era însăși fata ei. Lumea lui Jess, în momentul acela se schimbă cu totul. Centrul Universului ei, dintr-o dată, nu mai e fata ei, ci criminalul care i-o nenorocise și îi nenorocise și propria viață. Găsirea lui era acum scopul principal.

Însă, ce faci atunci când poliția decide să închidă cazul din lipsă de probe, când pentru tine e evident că el e vinovatul.  Ce faci, tu, ca mamă, ca părinte, ca persoană care ai iubit pe cineva într-atât de mult încât să reprezinte centrul propriului Univers, când persoana care ți-a distrus viața e eliberată? 

Și de aici nu vă mai pot spune nimic. Sunt legată de mâini și nu mai pot scrie despre asta. Cert e că secretul care se formează în jurul acestei povești, rodul unui suflet distrus fără să mai poată fi vreodată readus la viață.

Iar dacă povestea nu vi se pare suficient de bună, vă recomand să vă duceți să o vedeți pe Julia Roberts în rolul lui Jess. Și pe Nicole Kidman în rolul lui Claire. Însă Julia Roberts, cu fiecare grimasă a ei și fiecare suferință pe care o trăiește prin personajul pe care îl interpretează este pur și simplu senzațională. Și asta asta m-a făcut să-mi placă filmul și să ies de acolo înmărmurită: interpretarea Juliei Roberts în Secretul.

Filmul este distribuit în România de Ro Image 2000 și mai este încă în cinematografe (doar ce am verificat).

Sursă YouTube (user Movieclips Trailers)

decembrie 20, 2015 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
fantoma de la opera
Blogging

Fantoma de la Operă – primul record de cameră

by Daniela Bojincă decembrie 19, 2015
written by Daniela Bojincă

Fantoma de la Operă a celor de la Fabrica Escape este cea de-a patra cameră în care merg să evadez și prima din care am ieșit cu un record de 32 de minute (ieșeam și mai devreme, dacă nu mă bruia Emil și nu ascultam de el în legătură cu o chestie vitală în camera aia). Zici că-s sadomasochistă. Mă închid cu alți nebuni în cameră doar ca să avem de unde evada. Așa ceva…

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1063548590363451&set=a.424025627649087.105830.100001249598596&type=3&permPage=1

Camera Fantoma de la Operă mie mi-a plăcut de când mi-a zis Emil că mergem acolo. Pe mine, ideea în sine m-a fascinat și abia am așteptat să trec pragul acelei camere și să văd dacă mă introduce în atmosfera poveștii și a filmului. Așteptam să văd ce puzzle-uri  are și cât de complicată și interesantă e.

Scenariul camerei ne plasează pe noi pe la 1900, după 20 de ani de la întâmplarea evenimentelor, drept niște cercetători care încearcă să deslușească misterul uneia dintre cele mai frumoase povești de dragoste cu iz sumbru din istoria trecutului. Problema acestor cercetători apare abia atunci când, după ce au intrat în cameră, Fantoma de la Operă îi închide și nu le dă drumul până când aceștia nu găsesc inelul de logodnă al Christinei.

fantoma de la opera

După ce i-am trecut pragul, uitându-mă în jur, m-a cucerit de tot. Decorul e întocmai precum la 1880. Cei care au decorat camera de recuzită a cântăreței Christine Daae, au fost atenți chiar și la cele mai mici detalii. Asta mă face să vă recomand din prima camera, fără să mai ajungem la puzzle-uri.

Însă, cum nu se poate să nu vă zic ceva și despre puzzle-uri, ca să știți totuși de ce vă duceți acolo, zic să trecem și la partea asta. Camerei, din punct de vedere al dificultății, eu i-aș da o notă de 6 spre 7. Nu e grea. Nu mi s-a părut grea chiar deloc. E foarte logică și-ți dai seama de cum se dezleagă un puzzle relativ repede. Mi-am dat seama și de ultimul și am fi ieșit cred la un record de 20 și ceva de minute, dacă nu mi-ar fi zis Emil că nu are cum să fie așa și am lăsat-o baltă (da, Emil, da, încă îți scot ochii cu asta). Noroc cu Ianolia care, la un moment dat, a zis: „Ia să vedem ce face asta, dacă facem așa!”. Și, tadadadaaaam, era ce-am zis eu de vreo 10 minute. Pam Pam.

Mie, după cum deja v-am spus, nu mi s-a părut complicată, deși ni s-a spus că sunt echipe care se chinuie și nu ies din camera aia. Bine, uneori depinde și de starea pe care o ai și de cât de repede te prinzi de anumite chestii.

Vă recomand să le faceți o vizită celor de la Fabrica Escape și să încercați să evadați din camera Fantoma de la Operă și să ne doborâți recordul. Cei care doboară recordul camerei ăștia și mă anunță aici pe blog, am să dau fiecăruia în parte câte o ciocolată. Pe bune. Și știți că eu fac foarte greu asta. În general, ciocolata nu o împart cu nimeni. E a mea. Toată a mea!

decembrie 19, 2015 4 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
craisa zapezii 2
Filme

Crăiasa Zăpezii 2 – nu doar o simplă poveste

by Daniela Bojincă decembrie 19, 2015
written by Daniela Bojincă

craisa zapezii 2

Pe 14 decembrie am văzut animația Crăiasa Zăpezii 2, continuarea filmului recent lansat în România: Crăiasa Zăpezii despre care am scris aici. Și, se pare, am avut nevoie de cinci zile ca să diger animația asta pentru că pe de o parte mi-a plăcut animația și pe de altă parte nu. Dar am să explic, pe rând, de ce da și de ce nu.

Crăiasa Zăpezii 2 mi-a plăcut pentru poveste și mesajul moralizator. Are un mesaj  bun, în special pentru copii, cât și pentru oamenii mari, ca să zic așa. E vorba despre adevăr și minciună. Despre a face bine și a face rău. Lucrurile astea, expuse așa cum trebuie în fața unui copil de câțiva ani, acționează la nivelul subconștientului, îl educă și, fără să-și dea seama, mai târziu acționează în funcție de ceea ce i s-a implementat în subconștient că ar fi bine și rău când era mic. 

În România, deși cele două filme au fost lansate foarte repede unul după altul, dublajul este diferit, având noi protagoniști precum Cornel Ilie, Oana Roman și Ellie White. Spuneam atunci că vocile mi s-au părut ciudate. Ei bine filmul Crăiaza Zăpezii 2 vine cu voci mult mai bune. Pentru mine e un punct în plus.

Povestea animației Crăiasa Zăpezii 2, îl pune în prim plan pe troll-ul Orm cu aventurile sale după ce a învins-o pe Crăiasa Zăpezii alături de Gerda, dar care nu mai recunoaște acest fapt în fața celorlalți și-și însușește singur toate meritele unei lumi mult mai bune și, aparent, mai prospere. 

Trecând la ce nu mi-a plăcut la animația Crăiasa Zăpezii 2, ei bine mie mi s-a părut că au lipsit efectele 3D, deși era o animație 3D. Prima parte a fost, parcă, cu mai mult efecte (deși, pe mine, nici acolo nu m-au dat pe spate efectele 3D,ba din contră). A stat mult, mult mai prost. Pentru copii, însă, s-ar putea să fie ok și să le placă. În sală, s-a văzut că lor le-a plăcut. Și cum ei sunt ținta principală, nu prea mai contează altceva.

Apoi, nu mi-a plăcut deloc faptul că există în sine o continuare a animației și a poveștii Crăiasa Zăpezii, fără să aibă, în mod direct, legătură cu Crăiasa Zăpezii. Crăiasa Zăpezii e moartă. Nu mai există. Nu mai apare nici în film decât ca o mențiune a ceea ce a fost. Atât. Povestea este cu totul alta. Ideea este cu totul alta. Personajele din animația precedentă, într-adevăr, au rămas. Toate, în afară de Crăiasa Zăpezii. Și, drept urmare, dacă nu mai e Crăiasa Zăpezii, de ce ai continua să-i dai același nume filmului? 

Ca să închei însă într-o notă cât mai pozitivă, copiilor le-a plăcut. Și, în sine, povestea moralizatoare e una cât se poate de bună. Mie asta mi-a plăcut și tocmai e aceea vă îndemn să mergeți să vedeți animația Crăiasa Zăpezii 2, distribuită în România de Freeman Entartainment, din data de 01/01/2016.

https://www.youtube.com/watch?v=ZVlKB97Pl-c

Sursă YouTube (user Wizart)

decembrie 19, 2015 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
steve jobs
Filme

Steve Jobs – omul din spatele brandului

by Daniela Bojincă decembrie 12, 2015
written by Daniela Bojincă

steve jobs

Ai avut vreodată vreun vis? Ahhh, ce întrebare prostească! Desigur că ai avut. Toată lumea are visuri. Idealuri. Aspirații. Speranțe. Unele mai sus ca altele. Cu toții țintim către ceva și cu toții luptăm să obținem acel lucru fără să mai ținem cont, la un moment dat, de mijloace. Atunci când crezi cu adevărat în ceva, lupți cu toată ființa ta să obții lucrul respectiv. Să ajungi tu acolo unde îți dorești.

Însă, pentru că viața nu este întotdeauna cea mai corecte și drumurile ei nu sunt niciodată drepte, ne lovim de obstacole. De lucruri care par să stea în loc precum un zid de care crezi că n-ai să treci niciodată. Never ever. Iar visul nostru pare cum se duce ușor, ușor, pe apa sâmbetei. Devine irealizabil din cauza lipsei anumitor resurse independente de noi. Asta, de cele mai multe ori, ne dărâmă căci, atunci când dai peste un obstacol, ai tendința să renunți. Să lași baltă totul și să mergi mai departe.

Din fericire pentru omenire (și o să înțelegeți imediat de ce spun asta), există și oameni pe care fiecare obstacol întâlnit îi ambiționează și mai mult să ajungă acolo unde și-au propus, să-și îndeplinească visul ăla măreț. Îi determină să lupte cu și mai multă ardoare, până când la un moment dat, ajung acolo unde și-au dorit. 

Aceasta este, pe scurt, chiar povestea lui Steve Jobs, omul din spatele brandului Apple. Steve Jobs a pornit în viață cu o idee. O idee care, peste mulți ani, avea să schimbe întreaga lume. Lucru pe care, încă de atunci, Steve Jobs și-l dorea. Planul lui era ca fiecare creație în parte să schimbe într-un fel lumea și mecanismul care o pune în funcțiune. Și, din câte se pare în zilele noastre, chiar a reușit. A schimbat o lume.

Însă, drumul către ceea ce înseamnă astăzi Apple, nu a fost deloc ușor pentru Steve Jobs. Ba din contră, a fost unul cât se poate de greu, plin de obstacole și neîmpliniri, însă niciodată de renunțări, deși nimeni nu a avut încredere în proiectul său. Steve Jobs este exemplul omului care, indiferent de obstacolele care-i apar în cale, el nu renunță ci, spre uimirea tuturor, se încăpățânează și merge mai departe, indiferent de consecințe și urmări.

Atunci când Macintosh părea să nu aibă nicio șansă, ideea lui fiind abandonată, Steve Jobs a continuat pe cont propriu și a crezut în visul său până când i-a determinat și pe ceilalți să creadă în el. A riscat tot, până și propria familie, ca să-și ducă la bun sfârșit visul cu Macintosh (azi iMac). Iar legendele prezentului ne spun că a reușit. Și încă cum! iMac fiind azi unul dintre cele mai vândute laptopuri pe plan mondial. Steve Jobs a făcut ca o lume întreagă să se învârtă, într-un fel sau altul, în jurul brandului Apple.

Cel de-al doilea film despre Steve Jobs, spre deosebire de primul care se concentrează mai mult pe tinerețea lui și scoate în evidență primii pași în îndeplinirea visului său, subliniază efectiv evoluția brandului Apple, a problemelor care apar de-a lungul timpului și a ambiției lui Steve Jobs în a-și duce la bun sfârșit planul, punând în prim plan strategia lui Steve Jobs de a obține ce și-a dorit și de a le demonstra tuturor că ideea lui reprezintă viitorul.

E un film despre inteligența de marketing și despre manipulare, ceea ce îl face să fie tare interesant. În plus, Michael Fassbender în rolul lui Steve Jobs și Kate Winslet în rolul Joannei Hoffman (fosta șefă de marketing de la Macintosh), sunt niște puncte de interes majore. Mie mi-au plăcut amândoi și, din perspectiva mea, l-am regăsit pe adevăratul Steve Jobs în interpretarea lui Michael Fassbender.

Dacă vreți să vedeți marea poveste din spatele brandului Apple de astăzi, vă invit la filmul Steve Jobs care a apărut în cinematografele din România din data de 11/12/2015. Filmul este distribuit de Ro Image 2000.

Sursă Youtube (user Movieclips Trailers)

decembrie 12, 2015 4 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
escape challenge
Blogging

Am fost mahmură 44 de minute. Și am jucat într-un film

by Daniela Bojincă decembrie 10, 2015
written by Daniela Bojincă

escape challenge

Da. Am fost mahmură 44 de minute. Mai exact, am fost mahmură timp de 44 de minute și 21 de secunde. Pe cronometru. Sau mă rog, cu secundele pe undeva pe acolo. Pe lângă asta, am jucat și într-un film. Și n-am avut rol de figurant, ori ceva de genul ăsta. Aș putea spune că am avut chiar un rol principal.

În filmul ăsta, am fost mahmură. Și am jucat în el, pe cronometru, 44 de minute și 21 de secunde. Și a fost foarte tare rolul ăsta de om mahmur din Hangover IV: Escape from Bucharest. Da, exact! Am avut un rol principal în Hangover IV: Escape from Bucharest. Ideea e că m-am îmbătat atât de tare, încât n-am mai ținut minte nimic. Și trebuia să evadez de undeva dintr-o cameră, în mai puțin de o oră, cu alți camarazi la fel de mahmuri ca mine. Și să știți că e tare amuzant să evadezi dintr-o cameră, în mai puțin de o oră, când nu-ți amintești efectiv nimic.

Desigur, noi eram niște simpli actori care jucau rolurile lui Alan și ale prietenilor săi, după o noapte de dezmăț în București. Cum a ajuns Alan în București și cum a ieși la suprafață povestea seriei Hangover IV: Escape from Bucharest? Ei bine, povestea sună cam așa: Alan și-a găsit jumătatea, pe Alina, pe internet. După șase luni de socializare pe internet, Alan și Alina au decis că e timpul să se întâlnească și să facă marele pas și anume: să se căsătorească.

Și, ca orice scenariu care se respectă pe tema dată, nici din acesta nu lipsește scena petrecerii burlacilor: o noapte de pomină în capitala României, București. Doar că lucrurile o ia razna. Protagoniștii noștri  se fac praștie la propriu și se trezesc mahmuri cu o oră înainte de marea întâlnire cu părinții Alinei, momentul în care avea loc și cererea în căsătorie. Și ca să fie treaba treabă, constată că au pierdut inelul de logodnă și, cum nu-și amintesc absolut nimic din ce s-a întâmplat, trebuie să găsească cât mai repede niște indicii astfel încât să iasă din încurcătură. Ei, și abia aici începe adevărata distracție, vă spun eu!

E cumplit de greu să te afli într-o cameră, să nu-ți amintești nimic și să trebuiască să cauți și în ultimul colțișor vreun indiciu care să te ducă spre locul în care se ascunde inelul respectiv. Experiența, însă, a fost foarte faină. Mi-a plăcut modalitatea de organizare a camerei respective, din Escape Challenge. Are niște chestii cu adevărat complicate, la care să ajungi să te gândești cu greu, doar că fix asta e provocarea supremă care face ca lucrurile să fie și mai interesante. 

Dacă vreți și voi să fiți actori timp de maxim o oră în Hangover IV: Escape from Bucharest, vă invit să le faceți o vizită celor de la Escape Challenge, la subsolul unei case vechi, de peste 100 de ani, pe Strada Armeneasca nr. 33, sector 2, București. Prețurile sunt de 50 lei/persoană (grupuri de 2-3 persoane) și 40 lei/persoană (grupuri de 4-6 persoane). În plus, grupurile de studenți au 10% reducere, iar copiii sub 15 ani, însoțiți de un adult, intră gratuit.

decembrie 10, 2015 7 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
in inima marii
Filme

În inima mării – curaj, devotament, perseverență

by Daniela Bojincă decembrie 8, 2015
written by Daniela Bojincă

in inima marii

De când am început să merg la avanpremierele filmelor, pe lângă faptul că scriu aici, pe blog, recomandându-vă vouă, cititorilor, diferite filme, am început să le recomand și colegilor de la facultate, prietenilor și cunoscuților, prin prisma oricărei conversații, fie că are sau nu legătură cu subiectul, câte un film.

Ei bine, după ce am văzut filmul în În inima mării m-am întrebat cum aș putea să-l recomand celorlalți, astfel încât să-i fac să și meargă să-l vadă. Ce ar trebui să le spun și cum? Am observat că, modalitatea în care îți creezi și transmiți mesajul, contează foarte mult ca el să fie ascultat și urmat.

Nu-mi venea nimic în minte în afara faptului că: „Băi, filmul e chiar fain, are o poveste interesantă și actorii joacă bine.” Filmul ăsta e mai mult decât atât. E mai mult decât un film fain, cu o poveste interesantă. E mai mult decât o simplă poveste pescărească.

Povestea filmului pleacă de la o întâmplare pescărească adevărată și anume naufragiul balenierului Essex ce a avut loc din cauza unui cașalot înfuriat în timpul expediției de vânătoare a balenelor pentru ulei, fiind unul dintre cele mai mari și cunoscute dezastre ale secolului al XIX-lea. Totodată, acest incident i-a inspirat lui Herman Melville punctul culminant din Moby Dick.

În inima mării surprinde povestea naufragiului balenierului Essex din perspectiva lui Thomas Nickerson, care se afla la bordul balenierului, relatată autorului Herman Melville pentru viitoarea sa carte. Filmul surprinde povestea de la un capăt la altul, de la plecarea echipajului din Nantucket, planul de vânătoare a balenelor, problemele și neînțelegerile echipajului, până la cum se produce dezastrul și determină astfel echipajul să plutească în derivă mai bine de 90  de zile și cum ajung într-un final acasă ultimii supraviețuitori.

În plus, în cadrul filmului În inima mării sunt prezentate detalii vii ale tradiției vânătorii de balene pentru a evidenția aspectele terifiante ale acestui dezastru maritim și fixează detaliile tragediei în istoria nord-americană. Ceea ce îl face să capteze atenția spectatorilor și să prindă la public.

Mi-a plăcut tare mult filmul. M-a captivat povestea. Și, desigur, mi-a plăcut cum au jucat actorii. Chris Hemsworth, în rolul lui Owen Chase, e de senzație. Își joacă foarte bine rolul. Sau cel puțin mie mi se pare așa. Iar pe locul doi, în viziunea mea, se află Tom Holland, în rolul lui Thomas Nickerson în varianta sa tânără (povestitorul fiind Thomas Nickerson cel vârstnic, jucat de Brendan Gleeson). Mi-a plăcut tare mult copilul în special în scenele când pluteau ei în derivă. Atunci aș putea spune că m-am îndrăgostit la propriu de el, indiferent de cât de macabru ar suna asta după ce veți vedea filmul.

În inima mării este fix despre asta: curaj, devotament, perseverență. O lecție de viață care îți dă curajul de a merge unde nimeni nu vrea să meargă.

Filmul În inima mării, distribuit de Freeman Entertainment, a intrat în cinematografe din 4 decembrie 2015 și vă recomand să mergeți să-l vedeți. Și să citiți și cartea pe care eu n-am câștigat-o la vizionare, dar pe care am primit-o ulterior cadou. E o istorie relatată interesant în film și, se spune, e povestea cea mai aproape de adevăr, cea mai bine documentată.

Sursă Youtube (user Movieclips Trailers)

decembrie 8, 2015 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
dezvoltare personala
Personal

Tu când ai investit ultima dată în tine?

by Daniela Bojincă decembrie 7, 2015
written by Daniela Bojincă

dezvoltare personala

Lumea asta este într-o continuă evoluție și schimbare. Iar tu, poate fără să-ți dai neapărat seama, te schimbi odată cu ea. Important, însă, este cum te schimbi. Cum decizi să evoluezi sau, din contră, să involuezi. Totul depinde de acțiunile tale. Dacă stai pe loc, fără să faci nimic și aștepți să-ți pice chestii din cer, fii sigur că ai să involuezi din punct de vedere personal, emoțional, profesional și cum mai vrei tu. În schimb, dacă iei atitudine și încerci să ieși din zona ta de confort și să te provoci zilnic să faci ceva, evoluezi. Evoluezi pentru că înveți lucruri noi, indiferent că repeți aceeași chestie zi de zi. De fiecare dată când repeți ceva, o faci într-un alt mod și, automat, înveți câte ceva.

Drept urmare, când ai investit ultima dată în tine? Când ai făcut ceva pentru tine? Când ai lăsat deoparte totul și ai zis: „Gata, băi, chestia asta-i pentru mine! Azi mă focusez pe mine!”

Eu, spre exemplu, fac asta zilnic. Zilnic mă focusez pe mine și zilnic investesc în mine. Și n-am vreo rețetă după care să fac asta. Treaba la mine e simplă: zilnic ies din casă. Și, prin ieșitul din casă, eu consider că investesc în mine căci, de fiecare dată, cunosc oameni noi de la care am ce învăța. Sau pur și simplu am parte de experiențe noi.

Să ies din casă zilnic, pentru mine, reprezintă o provocare. Mă provoc să fac ceva. Mă provoc să văd lumea din jurul meu și să învăț zilnic lucruri noi, fie că îmi iau drept reper un exemplu de AȘA NU!, ori de AȘA DA! Dacă aș sta în casă, m-aș plafona. N-aș ieși din zona mea de confort și n-aș prea face mare lucru. Aș rămâne acolo, în bula mea de lene absolută.

schimbarea incepe cu tine

Când ies din casă și cunosc oameni sunt activă. Sunt energică și, recent, mi s-a spus că zâmbesc mereu. În casă, în schimb, am impresia că sunt cea mai tristă și antisocială persoană din întreg Universul.

În plus, mie îmi place să cunosc oameni. Să-i studiez și să-i analizez. Să văd ce am de învățat de la ei, astfel încât să mă formez pe mine și să-mi fac upgrade zilnic propriei persoane. Pentru mine, asta, este o adevărată provocare căci, după cum spunea și nu știu ce mare filosof, să lucrezi/interacționezi cu oamenii e cel mai dificil lucru.

Acum, dacă nu te simți motivat, sau pur și simplu n-ai chef, dar ai vrea să investești în tine, eu cred că ai nevoie de un stimul. Să fii împins la spate de cineva. Iar aici intervine David Mitran, Optimistul Blogosferei Oltenești, care își propune să se provoace și în același timp să te provoace și pe tine să faci lucruri în decursul unui an de zile, prin intermediul platformei FiiOptimist.ro. Adică să ai parte de experiențe și să te dezvolți. Să evoluezi. Să-ți faci un upgrade. Să investești într-o versiune mai bună a ta.

Nimic nu e mai frumos ca, din timp în timp, să te uiți în spate și să vezi cum și cât ai evoluat. Mândria aia, din momentul ăla înainte, te va motiva să nu pierzi pasul și să te ți în continuare de treabă. Doar că, pentru început, ai nevoie de un stimul. De un șut în fund, ca să zic așa. Știi tu vorba aia: „Orice șut în fund, un pas înainte!”. E adevărată.

David Mitran are un plan pe partea de dezvoltare personală, pe tot anul, pe care te invit să-l analizezi pe platforma lui și să vezi dacă ăsta este „șutul în fund” suficient de puternic care te-ar motiva să te dezvolți, să te motivezi zilnic și să investești în tine.

E important să înveți să faci lucruri și numai pentru tine, să fii puțin egoist, ca să poți să faci și pentru alții. Ca să dai ceva, trebuie să ai de unde. Și ca să ai de unde, trebuie să investești în tine. E ca un cerc. – Daniela Bojincă, filosof contemporan (mai nou)

decembrie 7, 2015 4 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
Victor-Frankenstein
Filme

Victor Frankenstein – viață, inteligență, nebunie

by Daniela Bojincă decembrie 3, 2015
written by Daniela Bojincă

Victor-Frankenstein

Victor Frankenstein este un film despre viață, inteligență, nebunie și supremație. Combinația acestor elemente e demențială, în film.

Povestea, mai ales dacă ați citit lui  Mary Shelley, probabil  că o știți deja. N-am citit cartea dar, din cât m-am documentat, mi-am dat seama că povestea lui Victor Frankenstein din cartea cu cea din film, sunt asemănătoare. Doar mici detalii sunt diferite.

În film, întâlnim un student la medicină, plictisit de facultate și de tot ceea ce profesorii predau și nu pentru că era lipsit de interes, ci pentru că studiul realizat în cadrul facultății i se părea mult prea banal spre deosebire de cunoștințele pe care el deja le dobândea. Victor Frankenstein este tipul de om superior celui de rând, sufocat în banalitate, care vrea să se autodepășească și să schimbe lumea, să lase ceva suprem în urma lui.

Și ce altceva poate fi mai important, în viață, decât însăși viața și nemurirea ei? Viața, deși nesfârșită și într-o continuă regenerare de la o generație la alta, pentru fiecare în parte, are un sfârșit. Însă cum ar fi dacă moartea ar dispărea și viața ar fi veșnică? Cum ar fi dacă viața pierdută ar putea fi readusă la viață? Exact același întrebări și le pune și Victor Frankenstein în momentul în care pune bazele proiectului său ce avea să schimbe întreaga omenire din punct de vedere medical și nu numai.

Povestea în sine este interesantă. Însă, ceea ce este și mai interesant este modul în care decurg lucrurile căci filmul nu este doar despre viață, ci și despre supremație, depășirea puterii providenței, atitudine, manipulare, prietenie, orgoliu și ambiție peste măsurile normale de percepere și acceptare. Lucrurile devin și mai tensionate, atunci când în joc intră puterea banului și a guvernării întregii lumi de către una dintre cele mai puternice familii ale Angliei, iar asta dă filmului un plus de savoare, ca să zic așa.

Din film, eu m-am îndrăgostit de James McAvoy, cel care joacă rolul lui Victor Frankenstein și de cocoșatul Daniel Radcliffe, care joacă rolul lui Igor – asistentul lui Victor. Cei doi au jucat, din punctul meu de vedere, impecabil. Transformarea în personaje, pentru mine, a fost de nota 10. Mi-a plăcut fiecare grimasă a celor doi actori, fiecare poziție și postură a corpului, în special în cazul lui Daniel Radcliffe care a imitat un cocoșat excepțional. Cât despre James McAvoy, nu cred că puteau găsi un actor care să se potrivească atât de bine cu personajul lui Victor Frankenstein. Aș putea spune chiar că el, James McAvoy, alături de povestea în sine a filmului, reprezintă unul dintre punctele mari de interes ale acestui film.

Da. E clar. Eu m-am îndrăgostit și n-am niciun leac. Nu știu dacă-i neapărat de bine, dar e ok.

Mesajul filmului, la rândul lui, ne-a dat pe spate. Și, cred eu, oricât de frumoși, inteligenți sau buni am fi, trebuie să ne cunoaștem limitele. Deși trebuie să ne autodepășim mereu, există un prag de care e bine să nu trecem, ca să nu dăm în nebunie. 

Filmul intră în cinematografele din țară din data de 04/12/2015 și este distribuit de Odeon Cineplex. Vă invit să-l vizionați și să vă lăsați fascinați.

Sursă Youtube (user 20th Century Fox UK)

decembrie 3, 2015 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
Newer Posts
Older Posts
  • Facebook
  • Twitter

@2021 - All Right Reserved. Designed and Developed by PenciDesign


Back To Top
Daniela's Blog
  • Home