• Home
Daniela's Blog
keep your memories alive
iepurila
Personal

Rilă Rilă Iepurilă, să faci bine să-mi aduci niște teniși converse

by Daniela Bojincă aprilie 7, 2015
written by Daniela Bojincă

Se apropie Paștele. Și, dacă tot se apropie, pentru că am fost un copil cuminte de la Crăciun încoace, m-am gândit să-mi fac o listă de cadouri pentru Rilă Rilă Iepurilă.  O listă din aia cu di tăti. De pe care am tăiat 99,9% din dorințe și-am rămas cu una singură. Vreau teniși converse.

Anul trecut, Rilă Rilă Iepurilă mi-a adus o frumoasă pereche de teniși converse albi. Așa că anul ăsta mai vreau una. Pe altă culoare, ca să-mi colecție de teniși converse de diferite culori. Plus că, o pereche în plus nu strică niciodată.

Ăștia-s frumusețile mele ce tocmai se pregătesc să fie scoși de la naftalină, că nu-i port decât atunci când îi vreme frumoasă, să nu-i stric. Țin prea mult la ei ca să-i murdăresc într-un hal fără de hal. Așa că-i port pe timp de vreme frumoasă și-i spăl des pe copilași. Știu. Sunt nebună. Din când în când.

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=730220717029575&set=a.424025627649087.105830.100001249598596&type=1&permPage=1

Orice tipă normală, de Paști, și-ar dori poate cu totul altceva. Habar n-am ce. Poate niște pantofi de nu știu de care sau niște haine ieftine, că tot sunt reducerile astea de Paști, de pe la nu știu ce firmă. Eu vreau doar teniși converse, de la mama lor (nici n-am pretenții), că-mi place să fiu sport și să mă port lejer când mă plimb dintr-o parte în alta a orașului, a țării, ori chiar a lumii. Și stați, eu nu-s chiar o tipă normală.

Desigur, dacă Rilă Rilă Iepurilă nu poate să mi aducă personal, nu mă supăr. Mi poate trimite și prin intermediar. Sau prin poștă. Sau prin curier. Sau habar nu am, pe-o bufniță. Orice modalitate de trimitere este acceptată, atâta timp cât ai mei teniși converse ajung acolo unde trebuie. Adică la mine, desigur.

Acum, dacă cumva voiați să-mi faceți vreun cadou de Paști și nu știați ce, ei bine tocmai ați aflat (datorită mie, spre nefericirea voastră). Vreau teniși converse (port 35-36). Nu contează neapărat culoarea… numai albi să nu fie. Sau vreo culoare turbată. Vreau să fie cât mai normali și simpli. Tot ceea ce trebuie să faceți este să-mi cereți adresa și să mă anunțați cum aveți de gând să-mi trimiteți cadoul (poștă, curierat, bufnița proprie, ori printr-o poză atașată unui mail – ultima, desigur, n-aș prea prefera-o).

aprilie 7, 2015 4 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
fast and furious 7
Filme

Fast and Furious 7 s-a vrut a fi un film sentimental și n-a ieșit tocmai pe placul fanilor

by Daniela Bojincă aprilie 6, 2015
written by Daniela Bojincă

Am fost dusă aproape forțat să văd filmul Fast and Furious 7. Și, dacă tot l-am văzut, așa cum deja a făcut multă lume, am zis să-mi dau și eu cu părerea despre el, că oricum nu am altceva mai bun de făcut.

Fast and Furious 7 s-a vrut a fi un film sentimental și n-a ieșit tocmai pe placul fanilor pretențioși care se așteptau la cu totul altceva. Sincer, chiar și eu, care nu sunt fanul seriei Fast and Furious, mă așteptam la altceva. Nu neapărat la mai multă acțiune, ci la o altă modalitate de a-ți capta atenția, fără să te plictisească cu tot felul de citate despre importanța familiei, prieteniei și a oamenilor dragi pe care îi ai alături de tine în viață.

După ce a murit Paul Walker, întreaga echipă i-a dat filmului Fast and Furious 7 o altă semnificație, schimbându-i radical mesajul. Pentru toți, Paul Walker a însemnat ceva. Cu toții au rămas impresionați și marcați de moartea acestuia căci, într-adevăr, este marcantă. Este marcant să faci atâtea filme cu tot felul de scheme periculoase cu mașini, iar tu să mori dintr-un accident de mașină aproape banal cu ceea ce făceai în film. Ăsta-i unul din momentele alea în care viața bate filmul. Și-l bate rău de tot.

Faptul că filmul Fast and Furious 7 i-a fost dedicat aproape în întregime lui Paul Walker de către întreaga echipă de producție a acestuia, nu-i de condamnat. Deși aproape nimănui nu i-a plăcut, tocmai asta le-a adus acele înregistrări fabuloase de câștiguri, chiar dacă poate nu asta au urmărit, ci doar să-i dedice lui tot mesajul filmului.

Nu pot să spun că mi-a plăcut filmul Fast and Furious 7, dar, sensibilă fiind, m-a atins oarecum. I-am înțeles mesajul ăla, care la un moment dat te zgâria pe creier, despre familie, iubire, prietenie și importanța acestora în viața ta. Am înțeles că merită prețuite atât ele, cât și oamenii. Doar că nu trebuia să fie atât de insistenți cu mesajele astea și trebuia să se focuseze mai mult pe acțiunea filmului, să-l facă cât mai palpitant.

Nu mi-a plăcut că a fost lung și pe alocuri chiar foarte plictisitor. Din 140 de minute puteau să-l condenseze lejer în 100 și să nu se lălăie cu tot felul de secvențe de-a dreptul plictisitoare.

Și, ca să vedeți că mi-a plăcut ceva la Fast and Furious 7, ei bine mi-a plăcut de negrul ăla amuzant, care tot timpul scotea pe gură câte o prostie, de mai bine n-ar fi spus-o. Era haios și făcea publicul să râdă din când în când. În rest, nu mi-a prea plăcut altceva.

Iar la partea cu Paul Walker, că nu pot efectiv să nu revin la ea, cred că ar fi trebuit să-i dedice un moment la sfârșitul filmului (cum oricum au făcut-o) și atât. Erau suficiente 5-10 minute la final, nu la fiecare 5 minute din film. Ar fi atins oricum spectatorii care s-au dus să vadă filmul nu doar pentru că erau fanii seriei, ci și din curiozitatea de a vedea cum a fost continuat filmul după ce un actor a murit în timpul filmărilor și, totuși, acesta apare până-n ultima secvență din film.

Mesajul ăla, de la sfârșit, cu Vin Diesel și Paul Walker, pentru mine ar fi fost suficient. Și cred că și pentru restul spectatorilor. Avea impact emoțional și transmitea un mesaj puternic.

Dacă vreți să vedeți și voi cum a fost filmul Fast and Furious 7, pe lângă trambalări de motoare și vum vum vum, duceți-vă la cinema.

aprilie 6, 2015 12 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
Blogging

Hai la Craiova2Online să afli mai multe despre blogging

by Daniela Bojincă aprilie 5, 2015
written by Daniela Bojincă

Ești în Craiova, marți, 7 aprilie 2015? Dacă da, ai face bine să dai o fugă la Filarmonică, în Sala Filip Lazăr (cred că am ținut bine minte), la etaj, unde are loc Craiova2Online.

Ce se va întâmpla la Craiova2Online? Ei bine or să fie șase speakeri care le vor vorbi elevilor (că-i Săptămâna Altfel și practic lor li se dedică evenimentul – dar poate să meargă oricine dorește) despre blogging și despre ce înseamnă blogul – cu beneficii și tot ceea ce implică el.

Cei șase speakeri, Chinezu, Daniel Botea, Cristian Florea, Raluca Cincu, Marina Dache și un speaker încă necunoscut publicului larg, vă vor povesti cum s-au apucat ei de blogging și ce înseamnă bloggingul în ziua de astăzi pentru ei. La ce au renunțat și ce au câștigat și, cel mai important, de ce merită să-ți faci tu un blog.

Anul trecut, când am fost și eu speaker, la prima ediție de Craiova2Online, numai despre asta am vorbit și mi-a plăcut tare mult că am interacționat cu publicul, iar ei au fost foarte receptivi și dornici să descopere mai mult despre tot ceea ce înseamnă bloggingul și să afle cum se mănâncă el, astfel încât să nu pice greu la stomac (că de, se mai întâmplă și din astea). Și da, eu tocmai am vrut să mă laud că anu trecut am fost speaker. Și, dacă nu mă credeți, poftiți afișul de anul trecut, cu moaca mea.

craiova2online 2014

Dacă aveți deja blog, tot ar trebui să ajungeți. Oamenii ăia chiar au povești interesante pe care merită să le asculți, iar apoi să mai rămâi la un pahar de vorbă cu ei. Ai ce afla și sunt sigură că te vor motiva să ajungi și tu cel puțin la același nivel la care au ajuns și ei. Pentru că fac treabă bună și multe lucruri mărețe.

Și anul ăsta, ca anul trecut, am să fiu prezentă la eveniment. Dar, de data asta, în postura de spectator. Se vor și alte povești din blogosferă, nu mereu aceleași, așa că speakerii anul acesta au fost schimbați. Cu excepția lui Chinezu. Povestea lui merită reascultată iar și iar. N-ai să te saturi pentru că are un fel aparte de a povesti și de a te captiva.

Deci, o să fii și tu acolo, nu? Craiova2Online te așteaptă să te contecteze la blogosferă!

aprilie 5, 2015 2 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
olimpiada onu
Cultură

Ești elev sau student? Participă la Olimpiada ONU!

by Daniela Bojincă aprilie 4, 2015
written by Daniela Bojincă

Nu știu dacă ai mai auzit până acum de Olimpiada ONU, așa că m-am hotărât să-ți scriu câteva cuvinte că, cine știe, poate o să te intereseze și vrei să participi.

Ei bine, Olimpiada ONU este dedicată elevilor și studenților din județele Suceava,  Botoșani,  Iași,  Bacău, Vaslui și  Neamț, fiind încurajați să trimită eseuri pe teme diferite (vă voi spune în rândurile de mai jos care sunt acelea) pentru a putea participa la etapa județeană și ulterior la cea regională.

Să le luăm pe rând. Ca să participi la etapa județeană, trebuie să faci un eseu care să se potrivească uneia dintre temele de mai jos:

  1. Secțiunea 1 este despre DREPTURILE OMULUI – Clasele IX-X – susținerea drepturilor omului ;
  2. Secțiunea 2 este despre ONU ȘI PROVOCĂRILE ACTUALE – Clasele XI-XII – identificarea problemelor și soluționarea acestora;
  3. Secțiunea 3 este despre PACE ȘI SECURITATE ÎN SECOLUL XXI  – dedicată studenților. Aici se pune accentul mai mult pe relația dintre state.

Iar apoi, dacă treci de această etapă, ajungi la Iași  în perioada 15-17 Mai, la etapa regenională, unde trebui să-ți susții eseul, să ți-l argumentezi și să-i convingi că ești cel mai bun dintre cei mai buni.

Și, ca să vedeți că nu-s fată rea, am să dau câte puțin din casă și am să încerc să vă explic cam la ce se așteaptă oamenii de la voi, privin eseurile și modalitatea în care le creați. În primul rând, eseurile trebuie să fie foarte bine argumentate. Nu poți pur și simplu să afirmi ceva fără să susții acel lucru. Apoi, trebuie să fii cât se poate de creativ și de original, dând idei și soluții pentru problemele actuale, dar pe care nu le-au mai dat și alții înaintea ta și care nu sunt deja standardizate dar încă nepuse în practică. În plus, ține minte că sloganul este: WE INTEND TO CHANGE THE WORLD! Ghidează-te după el și încearcă să-l pui în prim plan. 😀

Proiectul Olimpiada ONU, pus la cale de către Asociaţia Tineretului ONU din România – Filiala Iaşi, este înscris în concursul Cros pentru Școli. Iar prin intermediul acestui proiect se dorește promovarea valorilor ONU, la un nivel cât se poate de ridicat, implicând laolaltă elevii și studenții,  în activități care vor oferi posibilitatea trasării, elaborării la nivel conceptual a unor soluții pentru problemele actuale precum și cunoașterea propriilor drepturi, libertăți și responsabilități.

Asociația Tineretul ONU din România este o asociație nonguvernamentală, înființată și condusă de către tineri, având ca scop promovarea şi încurajarea valorilor și activitatilor ONU în rândul tinerilor români, al societății românești și al comunității internaționale. Pe lângă asta, Asociația Tineretul ONU din România organizează simulăriale organizaţiilor internaţionale, conferinţe, seminare, workshop-uri, dezbateri, etc., ceea ce mie mi se pare foarte tare și îi felicit pentru implicarea de care dau dovadă. Oamenii aceștia chiar își doresc și încearcă să schimbe ceva, iar pentru asta merită toată susținerea noastră!

Eu zic să te apuci să scrii eseul ăla acum și să le trimiţi un e-mail pe adresa [email protected] începând cu data de 23.03.2015 până pe 19.04.2015 cu mențiunea la subiect „participant Olimpiada ONU” și specificarea datelor personale precum: nume, prenume, vârsta, clasa/an, liceul/facultatea din care faci parte, orașul și județul în care locuiești. N-ai nimic de pierdut. Ai doar de câștigat!

aprilie 4, 2015 2 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
blogger ambasador vegeta
BloggingBucătărie

Bucătarul din mine vrea să fie blogger ambasador Vegeta

by Daniela Bojincă aprilie 3, 2015
written by Daniela Bojincă

Cei de la Vegeta caută un blogger ambasador. Iar eu mă autopropun, date-mi fiind calitățile desăvârșite de bucătar.

Îmi place să gătesc. Mi-a plăcut să gătesc de când mă știu. Iar asta pentru că maică-mea este o bucătăreasă de numa numa care, atunci gând era însărcinată cu mine, gătea tot timpul. Mi-a plăcut să-mi bag nasul în bucătărie încă de când eram mică. Voiam mereu să întind blaturile de la prăjituri, să bat eu ouăle, să fac eu aluatul etc. În trei cuvinte: să mă joc. Pentru mine, la vârsta aia de câțiva ani, era o joacă totul.

Așa se face că, pe când eram de-o șchioapă, într-o zi de iarnă, înainte de ziua tatei, după multe insistențe, bunica și cu mama au cedat și m-au lăsat să le fiu ajutor de bucătar. Iar mie tare mi-a plăcut să fiu cea însărcinată cu prepararea tortului. Și mi-am luat rolul în serios până la partea cu adăugat zahărului. Acolo am pus sare. Multă sare. Știți voi, ca să-i demonstrez tatei că eu chiar îl iubesc ca sarea-n bucate. Din păcate pentru mine, adulții nu au știut să-mi aprecieze gestul și mi-au dat blaturile de tort la găini. Lor le-a plăcut. 😀

Acum că am crescut și am învățat că lucrurile nu stau chiar ca-n povești, nu mai stric preparatele și mă uit și de vreo două trei ori în rețetă să văd dacă am citit bine, ori dacă am văzut bine pe înregistrarea video a bucătarului respectiv. Acum îmi place să gătesc tot felul de lucruri complicate. Să mă joc cu tot felul de ustensile și cu tot felul de ingrediente. Să le combin și să văd ce iese. Și, surprinzător, lumea mănâncă ce gătesc, atunci când gătesc și când am loc de maică-mea prin bucătărie.

Desigur, atunci când te apuci să prepari ceva, fie că-i mai complicat, ori cât se pote de simplu, contează ingredientele pe care ți le alegi căci, după cum cred că știai și tu, nu cu orice ingredient îți și iese ceea ce ți-ai propus să gătești. Mama spre exemplu, de când mă știu eu, folosește Vegeta ca să dea gust mâncării (cu excepția dulciurilor – a învățat de la mine că nu se pune Vegeta în dulciuri :D). Iar mirodeniile sunt mereu proaspete (culese din grădină sau din jardiniere). Deși, dacă ne gândim mai bine, ingredientul suprem este sufletul și dăruirea pe care le punem atunci când gătim. Ele sunt cele care dau de fiecare dată un gust aparte mâncării.

Probabil, după ce ați citit aceste câteva rânduri, vă întrebați de ce-mi doresc eu să fiu blogger ambasador Vegeta. Sau de ce aș merita. Ei bine, pentru pur și simplul fapt că Vegeta are legătură cu gătitul. Iar mie-mi place să gătesc și să experimentez mereu rețete noi în bucătărie. Cred că merit asta pentru că îmi doresc tare mult să mă implic trup și suflet alături de ei în campanii cu și despre gătit. Mi-ar plăcea să le fiu ambasador celor de la Vegeta pentru a mă dezvolta pe mine și a descoperi lucruri noi alătur de ei. Așa că, dacă v-am convins cu povestea și cu pasiunea mea, nu-mi mai rămâne să vă spun decât: pick me!, pick me!, pick me!!!!

aprilie 3, 2015 7 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
hotel ozone tusnad
BloggingCalatorii

Am stat la Hotel Ozone în Băile Tușnad și vi-l recomand și vouă

by Daniela Bojincă martie 31, 2015
written by Daniela Bojincă

Dacă mă urmăriți pe Facebook, cu siguranță m-ați văzut etichetată prin pozele lui Dărădan, la Băile Tușnad, prin diferite expediții, la conferințe și în diferite ipostaze. Eu n-am postat poze pe Facebook atunci, că n-am mai avut efectiv loc de toate postările lui. Mă eclipsa și am zis să o las așa.

Ce-am căutat la Băile Tușnad? Ei bine am fost prezentă la evenimentul Youth Bloggers 2015 – No Hate Speech, unde am avut o multitudine de sesiuni despre ce înseamnă Hate Speechul și cu ce se mănâncă el. Dar, mai multe despre asta în articolele viitoare. Vreau să încep cu începutul și să vă povestesc cum am ajuns acolo și cât de tare mi-a plăcut mie hotelul și prestația angajaților. Serios, sunt de nota 100!

Până la Tușnad, am schimbat două trenuri și un autocar. Un tren până la Craiova, de unde i-am cules pe Ianolia și pe Rareș, un tren până la București și apoi un autocar până la Băile Tușnad, împreună cu toți participanții din România, Lituania, Portugalia, Polonia și Grecia.

Și stau și mă întreb dacă am să pot vreodată să trec direct la subiect, fără să vă mai dau alte detalii. Nu. N-am să pot. Și cred că știți și voi asta deja.

Așa, am ajuns cu autocarul la Tușnad, la Hotel Ozone (și parcă nu se mai termina drumul ăla infinit dintre București și Băile Tușnad). M-am dat jos din autocar, l-am admirat și m-am uitat sus, sus de tot, la ultimele etaje, cu verde și mi-am zis: „Ce tare ar fi să văd priveliștea de acolo!”.

hotel ozone tusnad

Sursă: Facebook Hotel Ozone

Și ghiciți ce, când mi-am primit camera, era fix la 708, etajul 7, de unde îmi doream eu să văd priveliștea și frumusețile naturii. Karma vieții, eu voiam să fiu acolo, la etajul 7, în Hotel Ozone, dar nu SINGURĂ PE TOT PALIERUL!!!! Oricum, mi-a plăcut acolo, la etajul 7, că petrecerea în pijamale s-a făcut la 6.

Hotelul, tare fain și pe interior, cu lifturi bune de selfieuri, sală de mese, bufet suedez, piscină, saună și niște camere în care te simțeai tare bine. Hotel Ozone este un hotel primitor, cu oameni tare faini și simpatici, pe care bloggerii cred că i-au cam speriat. Așa că, dacă ai de gând să te duci la Băile Tușnad, eu îți recomand Hotel Ozone cu toată căldura. E și tare curat, zilnic se intră în cameră și se face curățenie. Ai parte de tot confortul ăla pe care ți-l dorești atunci când pleci de acasă, indiferent de scop (că te duci pur și simplu să te relaxezi, să te distrezi, sau cu treabă pe la conferințe).

hotel ozone tusnad

Mâncarea la Hotel Ozone, pe lângă faptul că era atât de bună încât te lingeai pe degete, era și foarte diversificată. Adică, atât dimineața, cât și la prânz și seara, aveai mai multe feluri de mâncare din care să poți să-ți alegi măcar unul care să-ți placă și să nu mori de foame pe acolo :). Eu am mâncat câte puțin din fiecare, ca să știu dacă-i laud sau nu. Și, din câte se pare, și-au câștigat toate drepturile de a fi lăudați și recomandați cititorilor mei. Felicitări angajaților și managerilor de la Hotel Ozone, eu una m-am simțit excelent la ei acasă și sunt sigură că la fel s-au simțit și colegii mei. Aș putea chiar să bag mâna-n foc și să nu mă ard. Sau cel puțin să sper că nu mă ard. Știți voi, speranța moare ultima!

martie 31, 2015 1 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
turnul dunarii
Calatorii

Uite câteva obiective pe care le-am văzut prin Viena și pe care merită să le vezi și tu

by Daniela Bojincă martie 30, 2015
written by Daniela Bojincă

În articolul anterior v-am povestit despre prima parte a călătoriei, cea din Praga. Și cum am fost plecată iarăși ceva zile bune și n-am apucat să scriu pe blog, astăzi vă povestesc și cum a fost prin Viena. Ce-am apucat să văd în o zi și ceva și cât de tare m-au speriat unii. Dar să le luăm pe rând.

Când am ajuns în Viena, am vrut să mergem să mâncăm într-un loc foarte tare. Dar n-am mai ajuns acolo. Au avut grijă niște frați de-ai noștri să ne facă să nu ne ducem acolo.

Ne-am urcat în tramvai, care, în Viena, e tare complicat. E și subteran și suprateran. Pe enșpe mii de linii și cu niște hărți nu foarte clare până să te obișnuiești cu ele (spre deosebire de Praga, unde te prindeai din prima ce și cum). Și, în timp ce vorbeam cu o doamnă care ne încerca să ne explice cum să ajungem acolo, frații noștri ne-au zis că știu ei ce și cum, deși ei ziceau fix pe invers față de doamna respectivă. Așa că, atunci când ne-am dat jos din tramvai, ne-am dus la prima pizzerie pe care am văzut-o în fața ochilor.

Apoi, a doua zi, am vizitat Palatul Schonbrunn, despre care pot să spun că nu este la fel de frumos ca Palatul Regal din Centrul Vienei, Schonbrunnul fiind reședința de vară. Mie, personal, mi-a plăcut mai mult Palatul Regal din Viena. Dar, desigur, merită vizitat și Schonbrunnul, împreună cu împrejurimile sale: labirintul, grădinile imperiale, serele imperiale ce sunt de-a dreptul superbe și grădina zoo.

palatul schonbrunnpalatul schonbrunnpalatul schonbrunn

Apoi am revizitat Catedrala Sfântul Ștefan din Viena, catedrală care mă impresionează de fiecare dată și pe care doresc să o revăd mereu. Și, după ce i-am mai făcut câteva poze, am plecat către Turnul Dunării. Prima dată l-am ratat, așa că am zis ca de data aceasta să nu o mai fac. E tare fain acolo sus, iar restaurantul care se învârte este de-a dreptul fantastic. Merită să vă urcați în el și să admirați Viena de sus, Dunărea și să vă bucurați de tot ceea ce aveți la picioarele vostru. Peisajul, vă asigur, este unul mirific.

turnul dunarii

Iar seara ne-am dus în vestitul parc de distracții care, personal, nu mi s-a părut cine știe ce. Adică mă așteptam la ceva mult mai mult. Să fie, să zicem, mai spectaculos. Are ceva chestii pe acolo, dar nu cine știe ce. Totuși, m-am dat într-un mini carusel. Și mi-a plăcut senzația. 😀

Și, desigur, m-am plimbat cu tramvaiul și cu metroul. Iar cu metroul e tare simplu să te plimbi. Nu-i deloc complicat, sunt logice schemele și toate cele. Iar biletul pe o zi nu-i deloc scump și, desigur, cu biletul ăla te plimbi peste tot, atât cu metroul, cât și cu tramvaiul.

mijloc de transport viena

Data trecută, în articolul despre Praga, n-am vorbit despre hotel și, pentru că a fost cineva care m-a întrebat ce și cum și căreia i-am răspuns într-un comentariu, am zis ca de data asta să fac un paragraf special. În Viena am stat în Hotel Allegro, undeva pe la marginea centrului, destul de aproape de Palatul Schonbrunn. Iar hotelula cesta, spre deosebire de cel din Praga, a fost extraordinar. E plăcut și confortabil, cu camere spațioase, băi la fel de spațioase, o priveliște faină, plasmă în cameră și niște paturi imense. Și, desigur, foarte curat. Din păcate n-am făcut poze în hotel, dar îl puteți găsi dând un search pe Google :).

martie 30, 2015 2 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
castelul din praga
Calatorii

Uite ce-am văzut eu prin Praga și-ți recomand și ție

by Daniela Bojincă martie 24, 2015
written by Daniela Bojincă

N-am mai scris de mai bine de o săptămână. Și, sincer, nu-mi pare prea rău. Mi-a prins tare bine să mă deconectez aproape de tot de la tot ce înseamnă tehnologie. Și când spun aproape de tot, o spun pentru că am mai intrat vreo 5-10 minute pe zi ca să mă chătuiesc cu maică-mea pe Facebook, dacă tot a înțeles cum stă treaba cu tehnologia. Îi mai spuneam ce-am vizitat, îi mai trimiteam poze și alte d-astea, astfel încât să o asigur că încă trăiesc, sunt bine și nici nu m-a răpit nimeni, chiar dacă n-ar fi avut de ce, că n-are nimeni ce draci să facă cu o scândură de 1.60.

Planurile mele, ce-i drept, au fost cu totul altele, doar de aia m-am și cărat cu laptopul după mine. Îmi pusesem în gând să scriu pe blog în fiecare seară, despre toate obiectivele pe care le vizitasem în seara aia. Doar că netul ălora din Praga și din Viena a fost atât de prost, dar atât de prost, încât după ce se conectau mai mult de două telefoane, pica. Iar laptopul meu efectiv nu voia să se conecteze la așa ceva. Așa că am lăsat-o baltă și m-am ales cu o săptămână și ceva fără internet, blog, Facebook, mail și alte din astea ce implică tehnologia. Am vizitat și atât. M-am plimbat câte 12-13 ore pe zi și am cunoscut multe locuri faine.

Să vă zic acum cam ce am vizitat eu în Praga, ce mi-a plăcut și ce nu mi-a plăcut din ce am vizitat. Adică pe ce merită și pe ce nu merită să dai banii, căci sunt și locuri pe care chiar nu merită să dai banii.

În prima zi, am revăzut centrul vechi al orașului Praga. Catedrala, turnul, muzeul figurinelor și podul Charles. Astea merită să le vizitați. Să urcați în turn și să vedeți Praga de sus :D.

obiective turistice pragaobiective turistice praga

Apoi, a doua zi, am fost la Grădina Zoo din Praga, care-i super, dar super tare și pe care chiar nu merită să o ratați (200 de coroane cehești de adult – aproximativ 30 de lei, cu reducere pentru grupuri de peste 10 persoane, ori pentru familii – 2 adulți și maxim 2 copii). La Grădina Zoo din Praga, nu vezi niște animale chinuite, vezi suprafețe întregi amenajate conform climatului și toate cele necesare animalelor. Ca să înțelegeți ce și cum, vă arăt în pozele de mai jos. La Gărdina ZOO puteți ajunge cu tramvaiul 17 (până la cap de linie) și de acolo cu autobuzul 112. Iar dacă vreți să vedeți toată grădina, liniștiți, vă trebuie cam 3 ore și ceva, aproape 4.

gradina zoo pragagradina zoo pragagradina zoo pragagradina zoo pragagradina zoo praga

Apoi, am mers la Castelul din Praga, castel care merită vizitat măcar o dată în viață și unde am prins schimbarea gărzii. Mi s-a părut foarte faină, dar parcă puțin prea scurtă și nu foarte spectaculoasă. Adică mă așteptam la cu totul altceva. Ceva mai mult, dacă înțelegeți ce vreau să zic. După ce-am văzut castelul și catedrala, ne-am plimbat pe străduțe până la Podul Charles și am văzut ceea ce ei numesc Venice Little Praga pentru simplul fapt că un firicel din Vâltava trece printre clădiri.

castelul din pragacastelul din pragacastelul din pragacastelul din praga

În cea de-a treia zi am mers la Acvarium din Praga. Și, după ce-am văzut Grădina Zoo din Praga, care ni s-a părut spectaculoasă, ne-am așteptat ca și acvariumul să fie la fel. Ei bine nu. A fost o chichineață prin care ne-am plimbat 10-15 minute și în care am văzut mai puține specii de pești decât am văzut la Grăzina Zoo din Praga. Și am mai dat și 280 de coroane. A fost o dezamăgire totală. Așa că, dacă ajungeți prin Praga, numai acolo să nu vă duceți… pe bune!

acvarium praga

De la Acvarium, am plecat spre așa numita Clădire Dansatoare ce își are numele de la geamurile inegale ce creează niște iluzii optice tare simpatice. Merită să o vedeți și să-i faceți o poză.

cladirea dansatoare praga

De văzut, dar asta peste 5 ani, este și Muzeul Național. Noi l-am văzut doar pe exterior, căci pe interior este supus renovării pentru o perioadă de 5 ani. Am putut doar să ne uităm pe un geam, în interior, în hol, și să ne minunăm de frumusețea acestuia.

muzeul national praga

Ultimul lucru pe care l-am făcut în Praga, a fost să mă plimb cu funicularul. Despre funicular citisem într-o carte cu Imperiul Otoman. Am fost fascinată când am citit și mi-am dorit din suflet să am ocazia, măcar o dată în viață, să mă plimb cu așa ceva. Și uite că am avut. Am urcat cu el până la imitația turnului Eiffel din Praga, într-un parc de pe una dintre cele mai înalte coline pe care este așezată Praga. Și am și urcat în turn, am văzut Praga de sus, iar când am coborât am făcut baloane de săpun.

funicular pragaturn pragaturn pragaturn praga

Ce-aș mai vrea să vă mai spun despre Praga, ar fi câteva lucruri despre transport. În Praga, dacă stai vreo 3 zile, așa cum am stat eu, ar fi bine să-ți iei un bilet de turist de 3 zile, cu 310 coroane și să te plimbi, cât vrei tu, pe unde vrei tu, pe orice linie, atât cu tramvaiul, cu autobuzul și cu metroul (la ei e pe același abonament/bilet, nu ca la noi), peste tot. Eu m-am plimbat cu toate cele 3 mijloace de transport și mi-au plăcut tare mult. Unele sunt vechi, dar foarte bine îngrijite, care îți dau aerul acela de timp trecut al orașului Praga, iar altele noi, așa cum nu vezi prin România. Am să vă las și poze mai jos, cu tramvaiele, metrourile și stațiile. Menționez că și pentru funicular am folosit același bilet pentru transportul în comun.

transport pragatransport pragatransport praga

Praga este un oraș care merită vizitat de mai multe ori. Eu vreau să mai revin prin Praga și, următoarea dată să vizitez cât mai multe muzee și să ajung la strada aia îngustă și semaforizată din zona Podului Charles. Am fost tare aproape de ea, dar n-am reușit să ajung.

martie 24, 2015 10 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
praga
Calatorii

Plec prin Praga și Viena, așa că aștept recomandări de obiective musai de văzut!

by Daniela Bojincă martie 14, 2015
written by Daniela Bojincă

Mâine, duminică, 15 martie 2015, îmi iau zborul prin capitale străine, adică prin Praga și prin Viena. M-am hotărât eu așa, brusc, să plec. Să le revizitez, iar de data asta să mă duc cam peste tot pe unde n-am mai fost. M-a apucat așa, un dor de ducă. Și dacă tot m-a apucat, l-am apucat și eu pe el.

Apăi, eu am ceva deja stabilit, dar parcă aș mai vrea să văd și alte lucruri în afară de cele pe care le am eu pe listă. Și, cum sunt prea multe, m-am gândit să te întreb pe tine, cititorul meu scump și drag, pe care mi le recomanzi. Care sunt obiectivele, muzeele, parcurile etc., pe care ar trebui MUSAI, MUSAI, MUSAI să le văd. Dacă ai vizitat unul dintre orașele astea două (Praga și Viena), lasă-mi un comentariu cu ce-ai văzut tu și ți-a plăcut tare mult, astfel încât să mai recomanzi și altora. Promit să încerc să ajung și pe acolo, să fac poze și să scriu un articol aici despre cum mi s-a părut și ce-am văzut mai exact în locul respectiv.

Când am mai fost, atât prin Praga cât și prin Viena, am stat câte o zi prin fiecare capitală și n-am apucat să văd prea multe lucruri, din nefericire pentru mine. Așa că, dacă tot s-a ivit ocazia asta, am zis să merg să văd și altceva decât centrul centrului vechi. Vreau să văd cât mai multe muzee de data asta. Cât mai multe locuri faine, istorice și culturale. Dacă aș putea, aș vrea să le văd chiar pe toate. Pe absolut toate. Doar că n-am timp suficient pentru a face asta :(. Mna, buget destul de redus, dar suficient, dacă are cumva sens ceea ce tocmai am spus.

Chiar sunt curioasă ce o să-mi recomandați. Iar dacă sunteți drăguți, să știți că aș aprecia să-mi spuneți și cam cum se ajunge cât mai ușor la obiectivul respectiv, astfel încât să-mi fie și mie mai ușor (gen, care metrou, tramvai, autobuz etc.). Dacă vreți să stau să caut singură, îmi puteți spune doar obiectivul. Așa învăț orașul, cum am învățat și Parisul (m-am pierdut, n-aveam GPS și habar nu aveam unde sunt, așa că am luat-o pe străduțe, până am văzut turnul și m-am îndreptat către el… și uite am descoperit câteva străduțe vechi din Paris). Ca să nu mă pierd, de data asta mi-am luat și GPS, care sper eu să nu mă trădeze.

Pe scurt, ca să revin la problema în sine, aștept recomandările voastre cu obiectivele pe care ar trebui MUSAI să le văd și să le descopăr în Praga și în Viena. Mulțumesc anticipat!

P.S.: De luni încolo voi scrie o serie de articole cu locurile pe care le-am vizitat. În caz că vreți să vizitați Praga și Viena, sau să revizitați, poate vă dau idei de locuri noi.

Sursă poză: ultramarintm.ro

martie 14, 2015 2 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
concert tribute
Cultură

Unii dintre cei mai tari instrumentiști ai lumii vin în concert în România

by Daniela Bojincă martie 12, 2015
written by Daniela Bojincă

Da. Unii dintre cei mai tari instrumentiști din istoria muzicii, vin și cântă împreună într-un concert în România, în București, în Tribute, pe data de 26 martie 2015. Este vorba mai exact despre un trio format din chitarista lui Michael Jackson (Jennifer Batten), bassistul lui Steve Vai(Stuart Hamm) şi bateristul lui Frank Zappa (Chad Wackerman).

Cei trei au format un super grup care va susține în primăvara acestui an o serie de concerte prin Europa, sub denumirea de Music Masters Live, iar primul dintre acestea va fi cel din București, din Club Tribute, de pe 26 martie. La noi în țară, concertul este organizat de către cei de la  Star Management sub egida Romanian Music Institute (RMI).

Dacă aveți de gând să mergeți, ceea ce și cred că vreți și vă doriți să faceți, să știți că biletele se pun în vânzare începând cu data de sâmbătă, 14 martie 2015, prețurile fiind între 77 și 110 lei. Biletele pot fi procurate din reteaua Eventim (magazinele Orange, Vodafone, Telekom, Domo, librariile Carturesti, Humanitas) si online pe www.eventim.ro. Știu, prețurile nu sunt tocmai micuțe și poate este o cheltuială prea din scurt, dar cu siguranță merită ascultați cei trei, live. Iar cine este fan înrăit, cu siguranță își va lua bilet și va sta acolo, în primul rând, ascultându-și și admirându-și idolii.

Oamenii ăștia, sunt oameni care merită cu adevărat admirați. Oameni nu doar pasionați de ceea ce fac, ci și foarte buni în ceea ce fac. Extraordinari de buni. iar ca să vedeți că ce spun eu este adevărat, iar ei sunt unii dintre cei mai mari și mai tari instrumentiști ai lumii, am să vă spun că Jennifer Batten, chitarista lui Michael Jackson a fost cooptată, dintre peste 100 de candidați, de către Regele Pop, Michael Jackson, în trupa de acompaniament pentru turneul BAD, ceea ce nu e chiar de ici și de colo. Înseamnă cu adevărat ceva și spune chiar multe despre talentul chitaristei Jennifer Batten, absolventă a prestigiosului GIT (Guitar Institute of Technology).

Mie, personal, mi-ar plăcea tare mult să particip la acest concurs. Nu-i o ocazie cu care să te întâlnești în fiecare an. Poate e o ocazie pe care o ai o dată în viață. Așa că, dacă-ți place, strânge banii de țigări pe fiecare zi, nu mai fuma o săptămână de acum în colo, sau habar nu am, nu te mai duce la bere, mergi pe jos și nu-ți mai lua cartelă la metrou, la RATB sau ce-ți mai dă ție prin cap. Merită dacă-ți place cu adevărat și-ți dorești să fii acolo, crede-mă!

martie 12, 2015 1 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
Newer Posts
Older Posts
  • Facebook
  • Twitter

@2021 - All Right Reserved. Designed and Developed by PenciDesign


Back To Top
Daniela's Blog
  • Home