În weekendul acesta am văzut cele 10 episoade ale serialului  The Handmaid’s Tale. Și, pentru că mi-a plăcut tare mult, am zis să ți-l recomand și ție. Și să-i mulțumesc și public lu Malaezu pentru recomandare. Altfel nu cred că l-aș fi văzut în perioada asta în care e pe val, așa cum n-aș fi văzut nici 13 reasons why. Au început să nu mă mai fascineze trendurile și chestiile pe val. Marea majoritate a lucrurilor care sunt în trend pare să fie doar marketingul de ele și încerc să mă feresc.

Pe Malaezu îl știu însă foarte pretențios când vine vorba de filme și seriale, așa că am avut încredere că-i un serial în trend pentru că-i un serial bun. Și n-am fost dezamăgită. Poate doar puțin de final. Mă așteptam să nu mă lase chiar așa de în pom și pomul în aer, ci să fie puțin mai elaborat și mai clar.

Serialul The Handmaid’s Tale, în caz că nu știai, este ecranizarea cărții cu același nume scrisă de către scriitoarea Margaret Atwood și publicată în 1985.

The Handmaid’s Tale

Poveste The Handmaid’s Tale

Acțiunea filmului The Handmaid’s Tale se petrece pe două planuri. Și cred că este unul dintre motivele pentru care are un impact atât de puternic asupra celui care vizionează acest serial.

Unul dintre planuri este plasat într-o societate dictatorială din aproximativ zilele noastre. O societate în care femeile erau împărțite în două mari categorii: fertile și infertile. Și în care scopul lor era pur biologic, de procreare, fără dreptul de a avea vreun drept. Cele care erau fertile erau trimise prin case de bogătași să le fie cuplurilor un fel de mame surogat. Tratate mult superior, dar sub o perdea de: astea sunt cele mai importante că ne duc nouă nația mai departe.

Celălalt plan este plasat fix înaintea instalării guvernului dictatorial și explică în mare parte cum s-a ajuns aici, cum și de ce s-a format această gândire în care femeile erau batjocorite și folosite pentru procreare și cât de importantă este manifestarea unei societăți asupra evenimentelor de la nivel înalt la momentul potrivit. Cât de important este să-ți spui părerea. Să te manifestezi. Și să nu accepți tot ce încearcă să ți se bage pe gât. Că s-ar putea să vină ziua aia în care să nu mai poți face nimic.

Per ansamblu povestea este cea a slujitoarei Offred/June (Elisabeth Moss) care narează chinurile prin care trece în noua societate dictatorială, departe de fetița răpită, violată în fiecare lună în scopul procreării, o societate în care și puținele alinări îi erau smulse din rădăcini. O societate care, însă, pretindea că venerează aceste femei pentru darul pe care îl ofereau umanității: fertilitatea lor. În același timp Offred nu se poate despărți de trecut așa cum o făcuseră celelalte slujitoare și prezintă planul cu drumul spre societatea în care ajunsese în mod obligat să trăiască.

Ce mi-a plăcut la The Handmaid’s Tale

Mi-au plăcut absolut toate personajele. Mi se pare că toate își joacă rolul impecabil. Și e pentru prima dată, cred, când nu pot spune că am un personaj principal. Toate mi s-au părut a fi excelent construite și interpretate. Mi se pare că fiecare actor în parte se pliază pe rolul său. Totuși, nu pot spune că nu mi-am format o slăbiciune pentru Nick Blaine jucat de către Max Minghella.

Povestea cred că este excepțională. Și ăsta nu e doar meritul cărții. E și meritul punerii în scenă a scenariului din carte. Putea să fie o poveste genială dacă era executată prost. Este o poveste oscilantă între cele două planuri și este extrem de interesantă. Societatea descrisă și tot drumul parcurs spre ea este greu de digerat și de-a dreptul înspăimântător. Dar ar putea fi, cu adevărat, consecința unei gândiri radicaliste.

Apoi, mi-a plăcut mult replica asta pe care Comandantul (Joseph Fiennes) i-a spus-o lui Offred într-un moment de reproș al acesteia asupra lumii pe care o creaseră: Better never means better for everyone… It always means worse, for some. Ceea ce a fost așa, ca o ciupitură de trezire la realitate. Căci e atât de mult adevăr în fraza asta, de nici nu ne putem închipui cu adevărat. Exact așa se întâmplă în viața de zi cu zi. Orice decizie s-ar lua, oricât de bună ar fi pentru unii, pe atât de rea e pentru ceilalți. Și, practic, nici nu știi cum și ce e mai bine. Întotdeauna vei crede, indiferent din ce tabără vei face parte, că problema e întotdeauna la celălalt și la deciziile sale și niciodată la tine.

Replica asta de mai sus chiar e de reflectat asupra ei, zic eu.

Apoi, mi-a plăcut chiar tot. De la cadre, la replici, la montaj, la scenariu, la interpretare și până la scenele alea oribile. Totul e bine pus la punct într-o societate ca atare.

Îți recomand cu drag acest serial!

E genul ăla de serial pe care îl vezi pe nerăsuflate. N-ai nevoie nici de apă, nici de mâncare, nici de nimic altceva timp de 10 ore.

Sursă YouTube (user Hulu)

 
Facebook Comments
https://danielabojinca.ro/wp-content/uploads/2017/07/The-Handmaid’s-Tale-670x377.jpghttps://danielabojinca.ro/wp-content/uploads/2017/07/The-Handmaid’s-Tale-150x150.jpgDaniela Bojincă - PishkyFilmedrepturile femeilor,drepturile omului,elisabeth moss,joseph fiennes,margaret atwood,max minghella,offred,societate dictatoriala,The Handmaid’s TaleÎn weekendul acesta am văzut cele 10 episoade ale serialului  The Handmaid’s Tale. Și, pentru că mi-a plăcut tare mult, am zis să ți-l recomand și ție. Și să-i mulțumesc și public lu Malaezu pentru recomandare. Altfel nu cred că l-aș fi văzut în perioada asta în care e...