The Young Pope – Biserica expusă fix așa cum e ea

Sau cel puțin asta mi se pare mie că întruchipează serialul The Young Pope. Știu că poate spusele mele deranjează lumea, gândirea anumitor persoane, credințele și așa mai departe. Dar instituția Bisericii așa se întruchipează în fața mea și a multora care au ochi să vadă. Ca o adunătură de mafioți politici, îmbrăcați în aur din cap până-n picioare, cu servitori (popi din ăia cu level mai mic), cu mașini luxoase la botul calului și care locuiesc în palate opulente, în timp ce restul omenirii se întreabă dacă are ce îmbuca și mâine.

Poate de asta mi-a și plăcut atât de mult serialul ăsta care, pe alocuri, aș putea spune că e chiar plictisitor. Dar te prinde și îți atinge, oarecum, niște corzi sensibile. Mi-a plăcut pentru că surprinde realitate. Îți arată instituția asta a Bisericii fix așa cum e ea: cu preoți care fac tot felul de mânării doar pentru a le fi lor bine, fără să le pese de restul lumii din jurul lor, cu preoți care joacă la dublu, cu preoți care practică tot ce li se interzice și pentru care viața modestă le este complet străină.

Deși e vorba despre Biserica Catolică, e cam ce vezi și prin Biserica Ortodoxă. Patriarhi cu mașini de lux, plini de aur, de bani și preoți cu vieți duble și care, în realitate, nu împărtășesc deloc învățăturile lui Iisus Hristos, ale Maicii Domnului și ale lui Dumnezeu.

Povestea serialului The Young Pope

The Young Pope / Lenny Belardo, jucat de către Jude Law, este personajul principal al serialului. Abandonat la o școală de maici la o vârstă destul de fragedă, ia calea Bisericii. A ajuns în rolul de papă dintr-o mânărie a Secretarului de Stat al Vaticanului, Cardinalul Voiello (Silvio Orlando), crezând că, tânăr fiind, poate fi manipulat mult mai ușor decât cel care ar fi avut să iasă papă, părintele spiritual al lui Lenny, cardinalul Spencer. Pe Spencer îl considerau o șulfă bătrână care nu le-ar fi făcut toate jocurile murdare de la Vatican. Așa că Voiello a tras sforile astfel încât să nu iasă Spencer, ci învățăcelul acestuia, tânărul Lenny Belardo. Și uite așa ajunge Lenny Belardo să fie cel mai tânăr papă din istoria Vaticanului.

Doar că Voiello și tot restul cardinalilor de la Vatican și-au cam luat țeapă. The Young Pope / Lenny Belardo este de o grămadă de ori mai șulfă decât Spencer. Asta după cum o spune chiar Spencer: „Credeați că vă e mai bine cu Lenny? Trebuia să aveți în vedere că a fost elevul meu și că îi sunt părinte spiritual”. Lenny Belardo le dă peste cap toate planurile tuturor. Și cam despre asta este serialul. Nu acceptă nimic. Nu acceptă pe nimeni. Este nonconformist. Nu se face vizibil printre credincioși și vrea să readucă oamenii pe calea Bisericii printr-o strategie pe care toți o blamează. Dacă are de pierdut, sau nu, vei vedea în cele 10 episoade ale serialului.

The Young Pope / Lenny Belardo este urât de aproape toată lumea de la Vatican. Cu greu își găsește aliați în nebuniile lui. Iar asta îl face și mai interesant. Controversele din jurul acestuia îl fac să fie special. Deși un papă care, din spusele lui, se îndoiește de existența lui Dumnezeu, reușește să facă diverse minuni prin puterea rugăciunilor.

Ce mi-a plăcut la The Young Pope

Mi-a plăcut perspectiva din care este privită Biserica. Aia reală. Plină mafioți. De mișmașuri. De nedreptăți și tot felul de chestii de genul. Mi-a plăcut că au privit-o dintr-o perspectivă opulentă, aia pe care o vedem cu toții, dar pe care Biserica o neagă vehement. Mi-a plăcut la nebunie unghiul ăsta al realității.

Mi-a plăcut la nebunie personajul lui Jude Law. Doamne, omul ăsta e bestial. Cum face el fiecare grimasă. Cum îi dă el viață personajului. Cum el însuși este o controversă prin personajul său. Merită aplauze în fiecare moment în care apare în serial. Fiecare moment cu el este extraordinar. Fiecare privire. Fiecare cuvânt pe care-l scoate pe gură. Intonația. Mersul. Atitudinea. Este un personaj extrem de bine construit. Iar în cele din urmă mi-a plăcut faptul că, până la final, s-a construit un personaj pe care nici nu știi dacă să-l iubești, să-l urăști, sau ambele. Ce să mai, e un papă controversat. Un papă care îmi pare a fi întruchiparea perfectă a răului și a binelui în același timp. Zici că e personificarea totemului ăluia de Yin și Yang (sau cum se numește el).

Mi-au plăcut și restul personajelor la nebunie. Voiello este un personaj de urmărit și analizat. Și el este un personaj controversat, o întruchipare mai mică a binelui și a răului. Maica Maria (Diane Keaton), cea care l-a crescut pe Lenny și cea care îl adoră cu toată ființa sa și, deși om mare, încă-i mai face toate poftele. Părintele Gutierrez (Javier Camara) este un personaj interesant. Dussolier (Scott Shepherd) la fel (prietenul din copilărie al lui Lenny). Și, în cele din urmă – draga de Esther. 

Mi-a plăcut scenariul, desigur. Linia pe care se duce și tot ce lasă în urma lui.

Mi-a plăcut că totul pare atât de real. Dar atât de real. Extrem de real. Știu. Am insistat până peste cap cu treaba asta, dar dacă așa-mi pare.

Și mi-a mai plăcut ceva. Mi-a plăcut că am descoperit o multitudine de melodii faine din serialul ăsta. E plin de melodii geniale și care se potrivesc la fix cu momentul cu care sunt asociate.

Îți recomand cu drag acest serial!

La fel ca The Handmaid’s Tale despre care am scris la începutul lunii, The Young Pope este un serial cu 10 episoade pe care îl vezi pe nerăsuflate. Iar după ce se termină simți că vrei să mai fie. Pentru că e prea bun. N-ai nevoie nici de apă, nici de mâncare, nici de nimic altceva timp de 10 ore. Este excepțional prin prisma perspectivei prin care ni se prezintă Biserica, Vaticanul și viața acestor „trimiși” ai lui Dumnezeu.

Deci nu, pur și simplu n-are cum să nu-ți placă. Oricât de pro Biserică ai fi. 

P.S. Sunt o persoană credincioasă. Cred în Dumnezeu. Problema e că nu cred în Dumnezeul promovat de Biserică și nu cred în Biserică. Dumnezeul ăla în care cred eu nu poate permite existența unor nenorociți care să-l reprezinte. 

Sursă YouTube (user HBO)