Daniela Bojincă/ iunie 10, 2015/ Blogging/ 30 comments

Recent, blogosfera a fost târâtă într-o mizerie infectă. Pentru că se poate. Pentru bani de buzunar și, probabil, din plictiseală.

Se dă un caz de câteva zile (iar eu am să vi-l spun la cel mai simplist mod posibil): un blogger scrie articole despre un caz social – o mamă cu doi copii care locuiau într-un grajd – pe care decide să-i ia sub acoperișul lui și, cu ajutorul donațiilor oamenilor de bună credință și dornici să le creeze copiilor o viață mai bună, să le ofere o casă socială, de-ale gurii, un serviciu mamei, haine și alte din astea de care un om, care nu are efectiv nimic, are nevoie.

3 articole într-o singură zi. 24 de ore, dintre care hai să zicem 8 dormite. Bine, 6 că a fost ocupat să ajute oamenii. A făcut omul ăsta ce nu face un ONG în trei luni. Adică a găsit oamenilor casă socială, i-a găsit mamei serviciu, a cumpărat haine și toate cele, a strâns bani, că oamenii chiar au donat, le-a făcut la toți copiii analize (din banii unui medic care n-a vurt să-și dea numele). Da. pe scurt, e mai bun omul ăsta decât toate ONG-urile la un loc. Ceea ce, trebuie să recunoaștem, e o adevărată calitate. Cinste lui.

Și acum hai să punem pauză. Și să reluăm totul.

1. Cine mama naibii poate să facă munca a trei ONG-uri într-o singură zi? – Nimeni, corect!

2. Cine mama naibii poate să găsească unei femei, ce până ieri stătea într-un grajd și nu avea posibilitatea de angajare, serviciu cu 1400 de lei salariu ca recepționeră la un hotel, unde trebuie să știi cel puțin o limbă străină, să umbli pe calculator și alte cele? Cine mama naibii o angajează? – Nimeni, corect! – Eventual, ca femeie de serviciu, dar cu siguranță nu ca recepționeră și nu pe banii ăia, din prima.

3. Cine mama naibii ia sub acoperiș niște oameni dintr-un grajd despre care nu știe nimic? Adică, cât mult poți să riști? Femeia aia-ți poate da foc la casă, gen tipa aia care s-a dus după băutură și au murit copiii arși în casă. Sau eu mai știu, te poate omorî în somn. Cum poți să ai așa, încredere?  Adică cine mama naiba crede că poți să ai încredere în oameni pe care acum îi văzuși pentru prima dată și îi iei la tine în casă? – Mulți, din nefericire!

4. Cine mama naibii crede toate cele de mai sus, care par de-a dreptul imposibile, pentru numele tuturor sfinților și Dumnezeilor în care credeți? – Mulți și de data asta, din nefericire!

5. De ce mama naibii ai dona, fără să verifici cazul? Să vezi dacă-i adevărat? Cum poți, așa, uite, e blogger, a găsit o familie și uite ce scrie, hai să-i dăm bani, laptop-uri și alte cele. Știu că sunt oameni de bună credință care, sincer, au toată stima mea pentru treaba asta. Dar pe bune, nu mai fiți atât de creduli.

Hai să o luăm logic, da? Tu ești omul ăla care găsește familia respectivă. Tu ești bloggerul. Crezi că poți găsi casă socială într-o zi? Crezi că poți oferi un serviciu de 1400 de lei unei femei care a trăit într-un grajd? Nu, NU POȚI! Nici măcar cu pile nu poți. Pentru că birocrație românească, formalități și alte căcaturi. Lucrurile astea durează. Interviurile durează. Demonstrarea aptitudinilor durează și, implicit, perioada de probă care n-are salariu așa mare pentru o simplă recepționeră.

Deci, tu, drag om, cu inimă mare, cum poți să crezi așa ceva și să donezi, fără să verifici, fără să ți se fi prezentat dovezi?

Eu primesc aproape săptămânal mail-uri și telefoane despre cazuri sociale pe care să le prezint pe blog. Și stau și îi ascult/citesc pe oameni, că m-a făcut mama copil politicos. Iar apoi, la sfârșit, le arunc întrebarea: „ Bla bla bla despre caz. Și, care sunt dovezile pe care mi le puteți prezenta că ceea ce spuneți este adevărat și că povestea asta există?”. Pas. N-au dovezi. Pe bune, frate, adică tu vrei să-ți dau bani, ori să te promovez, dar tu nu ai o poză sau un filmuleț despre cazul ăla?

Fix de asta nu prezint eu cazuri sociale. pentru că nu vin cu dovezi. Și pentru că toți ăia care au venit la mine, îi vedeam apoi prin pub-uri cum beau banii, sau la mama la schimb valutar cum îi schimbau în euro și nu pentru caz, ci pentru propriile lor buzunare.

Din nefericire, multă lume le pică în plasă.

Dar să revenim la Sarcasticul nostru (Răsteanu Daniel Octavian), care mă face să scriu un articol de câteva sute de cuvinte, așa, la foc automat, și cum a fost el prins și demascat de către un alt blogger. Cristi Iosub a auzit de cazul ăsta, prin share-urile altor bloggeri. Și, om cu inimă mare fiind, a vrut să ajute. Așa că a zis că el ajută doar dacă vine la Craiova și vede cu ochii lui. Sarcasticul, a fost de acord, căci nu credea (probabil) că o să ajungă. Cristi a venit. Iar Sarcasticul, ia-l de unde nu-i, că s-a făcut nevăzut și a dispărut din peisaj și nici că a vrut să se mai vadă cu Cristi, care venise încărcat de la București cu tot felul de chestii. Pentru că ia de unde nu-i cazul pe care tocmai l-ai prezentat, nu?

Sarcasticul nostru a șters și articolele, pe motiv că, oameni răi și cum i-a mai făcut el pe acolo, nu-l lasă să ajute și bla bla bla. Man, serios vorbind, asta înseamnă pe bune că treaba nu-i curată. Pentru că tu puteai veni în secunda doi cu dovezi și se le prezinți fraierilor care te-au pus la zid pe tine. Puteai să faci un filmuleț cu familie. puteai prezenta copii ale actelor depuse pentru casa socială.  Puteai aduce patronul hotelului care a angajat femeia, nu să dai bir cu fugiții. Asta-i picătura aia care umple paharul și-ți spune da bă, ăsta-i pe bune șarlatan și treaba nu-i adevărată!

Amuzanți sunt oamenii ăia care încă așteaptă să li se aducă dovezi că treaba-i adevărată. Oameni buni, dovezile astea nu vi le poate aduce, că nu există. Pur și simplu nu există. Altfel, nu ștergea articolele. Dacă le avea, le prezenta imediat și închidea gura tuturor. În plus, atunci când ai cazuri din astea, le faci TRANSPARENT, ca să știe lumea pentru ce și pentru cine donează.

Serios, oameni buni, nu mai fiți creduli. Nu vă mai aruncați banii aiurea, fără să aveți dovezi clare și concrete.

Vă las aici articolul lui Cristi Iosub și articolul lui Damian Irimescu. Ei au povestit cap coadă toată întâmplarea și tot ceea ce au vorbit.

Facebook Comments

30 Comments

  1. Pingback: Atenţie la tentativele de scam de pe bloguri!

  2. Problema este alta, ca tepari intotdeauna vor exista si intotdeauna vor exista persoane care vor cadea in plasele lor. Daca ma intrebati ce ii de facut, va spun ca nu se poate face nimic, decat poate o baza de date a teparilor. Dar cu toate acestea, cati se vor uita acolo? „Sarcasticul” poate oricand sa-si faca un alt blog si sa scrie frumos si sa convinga alti oameni de buna-credinta. Totusi, una dintre solutii ar fi sa donam produse de care are nevoie o familie sau servicii, nu bani. Pentru ca, o familie saraca nu are capacitatea de a gestiona banii primiti, mai ales daca sunt multi. Evident trebuie sa ii verificam si pe cei carora le donam bunuri sau bani!

    1. Da, ai dreptate. Țepari vor fi mereu iar el își paote face oricând alt blog. Dar, totuși, cu ultima parte nu sunt de acord. Nu cred că ar trebui să se doneze nimic până când nu se verfică dacă este real cazul și dacă se prezintă dovezi.

  3. Pingback: Atenție la SCAM! Uite cum poți să fii fentat să dai bani unuia | Damian Irimescu

  4. Mă aşteptam la alţii, dar nu la el. Îmi părea super ok până la această fază. CItisem articolele respective, dar nici nu îl credeam şi nici nu voiam să cred: eram neutră. Vorba aceea: „să vezi şi să nu crezi”. Iniţial am crezut că e o joacă a altor bloggeri cum că ar vrea să râdă de el şi îi postasem pe wall un articol şi am observat că până şi pe acela l-a şters.
    Ia să vedem cine îl mai citeşte pe el acum. Hai că sunt şi curioasă după această fază.
    O zi faină să ai, Daniela. 🙂

    1. Din nefericire, în momentul ăsta, traficul lui a făcut BOOM. Și, probabil, în continuare vor mai intra oameni să vadă cu ce alte minciuni mai vine. Așa, din pură curiozitate. Nu știu dacă și asta i-a fost intenția, sau nu.
      Nici eu nu-l credeam în stare. Nu credeam că ar putea ajunge chiar până aici. Dar mna, acum sunt la modă cazurile sociale și urcatul pe blocuri amenințând că te arunci :)). Astea prind acum la public.
      O zi faină și ție, Diana! 🙂

  5. Scriu si eu despre cazuri umanitare din cand in cand, dar de curand am preluat o poveste care a starnit un adevarat scandal pe blogul meu si cei de la care am preluat cazul s-au dat la fund asa ca mi s-a cam luat de cazuri umanitare si nu mai am incredere. Poate o sa mai scriu dar momentan am ramas cu un gust amar dupa toata povestea.

    1. Păi și înainte ai verificat? Eu zic să nu mai promovezi ceva până nu verifici cum stă, de fapt, toată treaba asta. 😀
      Sunt oameni care merită cu adeevărat. Sunt cazuri mediatizate, reale, că-s filmate și vezi în ce condiții trăiesc unii oameni și unii copii. Cred că ar trebui să nu mai întindem mâna așa oricui.

  6. Eu nu mă mir deloc. Vedem articole de genul „mâine vine sfârșitul lumii” care au zeci de mii de distribuiri în social media și sunt sigur că măcar 5% din ei ar pune botul și la o donație. Mai mult decât atât, știu cât de credibil poate parea acest Sarcasticu… mă rog, urât din partea lui.

    1. Îl știu și eu, cam de când a apărut prin blogosferă. Îmi părea un tip ok, la început, ca majoritatea oamenilor pe care-i cunosc și am o părere bună despre ei. Mna, e trist că a făcut ce a făcut și că mulți au picat în plasă :)).

  7. Si eu care facusem un concurs pe blog in care rugam cititorii sa comenteze ce-i lipseste blogosferei… Sincer, nu cunosc cazul, insa daca este adevarat as vrea sa sa-mi manifest scarba pentru fiinta umana, pentru tupeul nesimtit si pentru mentalitatea de teapa, tipic romaneasca….

    1. Băi, întâmplarea lui Cristi, cu venitul la Craiova să vrea să doneze, e reală. Cristi a vorbit înainte cu el și a zis că el vrea să vină În Craiova să doneze, ca să fie sigur. Apoi când a ajuns în Craiova, a dispărut omul. a șters articole, tot, tot, tot. În plus, la Cristi pe blog sunt print screen-uri cu conversațiile. Iar la Damian cu articolele înainte să fie șterse. Pe bune, nu se paote în viața reală să facă atâtea într-o singură zi. E imposibil.

    2. Atunci, nu ii doresc de cat sa ajunga sa depinda de cazurile sociale de pe net… Cu siguranta toata blogosfera isi va aduce aminte de el si-l va lasa sa crape linistit 😀 (suna rautacios, nu? :)) )

      Sunt dezamagit sa vad inca o teapa… Parca nu am fi satui de tepe, le mai aduc astia si in blogosfera, un loc pe care il consideram putin ferit de realitatea din Romania intr-o anumita masura…

    3. Tu-i dorești chiar bine. Cazurile sociale merg cel ami bin în perioada asta, pentru sunt prea multe lucruri nasoale pe care le vedem, la oamenii din jurul nostru, viața grea pe care o duc, și se ajută orbește.
      Și eu sunt dezamăgită. Și-mi pare rău de oamenii care cred. Serios îmi pare rău să văd că încă nu suntem destul de maturi să realizăm anumite lucruri și să nu credem în ce spune oricine, indiferent de cât de blogger e el, mare sau mic.

  8. Până la urmă îmi permit un studiu de caz aici pe care îl voi prezenta în următoarele mele conferințe dedicate Social Media and stuff. Puterea de încredere în bloggeri este imensă, poate chiar mai mare decât cea în presa online.

    Până la urmă, 3 articole într-o singură zi și nimeni nu și-a dat seama, din contră, chiar au și donat bani, e ceva. Îți dai seama de ce încredere beneficiem noi între noi, d-apoi oameni simpli, cititori în noi ca bloggeri. Pff…. e ceva, trebuie să admitem asta nu? 😀

    1. Băi, oricât de mare ar fi încrederea, până la urmă sufli și-n iaurt. Și tu, care te cunosc, dacă îmi spui de-o fază de genu să donez bani, păi îți cer dovezi, nu mă apuc să te cred pe cuvânt. Și am încredere. Totuși, nu trebuie să ai încredere în nimeni fără dovezi concrete.
      Nu vreau astel de încredere, orbească. 😀

  9. Nici eu nu inteleg…prea multe realizari marete,intr-un timp foarte scurt.

    1. Exact. Și mă mir că lumea nu s-a prins din prima…

  10. si bloggerul respectiv cine e?

    1. Scrie în articol. E craiovean. Porecla e Sarcasticu (pe net), iar numele Răsteanu Daniel Octavian.

    2. Aia am citit. Voiam si eu un link, ceva.

    3. Păi către ce vrei link? Că articolele nu le mai are. Au dispărut toate. Am lăsat link către Damian, care a apucat să le facă print screen înainte ca el să le șteargă și a pus print screen-urile pe blog :D. Iar eu link către el n-am pus pentru că nu vreau să-i promovez blogul :)).

    4. M-am gândit mult dacă să las articolele astea aici. N-aș fi vrut să fac nicio trimitere directă către el și blogul lui. Sunt print screen-uri la Damian. Dar fie. Să rămână aici, să se vadă că ceea ce am scris noi, e pe bune.

  11. Am auzit si eu de poveste….intreaga poveste, niste oameni de nimic, nu ai ce sa le ceri, atata ii duce capul , atata fac.
    Ar trebuii sa-i fie rusine..dar probabil nu ii e…

    1. E da, îi e rușine. Nu îi e. Altfel nu venea cu jigniri asupra lui Cristi că l-a demascat și că din cauza lui a trebuit să șteargă articolele și bla bla bla blaaaaa.

    2. E bine că s-a și scris despre asta. Poate așa zișii bloggeri care mai au de gând să facă ceva asemănător se învață minte.
      Pentru o greșeală ca asta poți pleca cu coada între picioare din online.

      Cert este un lucru: țepari au fost și vor mai fi.

    3. Da, țepari vor fi întotdeauna. Au mais cris doi bloggeri despre asta, pățitul și un blogger craiovean. E din weekend întâmplarea și, tot citind și vorbind despre chestia asta cu unul dintre ei, am zis să scriu și eu, ca să afle cât mai multă lume despre treaba asta și să nu se mai doneze bani. Să se ajungă treaba asta la cât mai multă lume, ca să nu-și ia și ei țeapă sau să nu mai continuie cu țeapa asta.

  12. Adevar graiesti…la cazurile cu dovezi nu prea sare nimeni in ajutor.

    1. Mda. poate unii oameni chiar aveau nevoie de banii ăia pe care i-au donat unui caz fictiv. Nu înțeleg de ce, pentru pru și simplul fapt că e blogger, l-au crezut, așa, orbește, fără nici măcar o simplă dovadă. Una, una singură.

Tu ce ai de împărtășit cu mine pe tema asta?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.