7 motive pentru care nu-mi plac nunțile

Vine Paștele. Și-o să treacă Paștele. Și după ce trece Paștele, dăm start la sezonul de nunți până hăț în toamnă spre sfârșit. Iar ăsta e momentul ăla în care eu chiar mi-aș dori să dureze sărbătoarea asta cât vor mușchii mei căci, de la un timp, pur și simplu nu-mi mai plac nunțile. Și-am să vă dau și niște motive proprii.

Când eram mică însă, ei bine când eram mică eram moartă după nunți. Iar când ai mei erau dornici să plece acasă, eu voiam să mai stau, că doar nu era de plecat când petrecerea abia începea. Habar nu am de ce-mi plăceau nunțile, da-mi plăceau. Așa, fără motiv. Pentru că copil mic și prostuț.

Dar să vă zic motivele pentru care nu-mi plac mie nunțile:

1. Urăsc să merg la nunți să văd mirele cum îi dă jos, într-un mod pasional, chestia aia de pe picior, în fața tuturor. Frate, asta o faci tu în dormitor, nu în fața noastră, că pe bune dacă ne interesează tandrețurile astea ieftine.  Da. Sunt faine acolo între tine, ea și patru pereți. Singuri.

2. Furatul miresei mi se pare o prostie. Când toată lumea se distrează, dansează și toate cele, se fură mireasa. Momentele alea se întrerup și toată lumea trebuie să fie atentă la cum se recuperează ea. De parcă ar fi ceva real. Nu-mi plac chestiile care se fac doar ca să se facă.

3. Darul. De ce naiba trebuie să se pornească cu darul de la o sumă. Frate, dau cât am. Dacă nu-ți convine, nu mă chema ți taie un meniu de pe listă, ca să plătești mai puțin. Mi se pare de-a dreptul penibil să pui pe unul la microfon să spună: „Darul pornește de la cutărică sumă. Vă mulțumim!”.

4. Ruptul pâinii în capul miresei. Fata aia a dat bani pe coafura aia. Nu merită stricată cu niște firimituri de pâine. Pe bune, chiar nu merită.

5. Schimbatul voalului. N-am înțeles niciodată de ce se plânge toată lumea când se schimbă voalul și se pune la tipa de a prins buchetul. Dumnezeule, nu-ți moare nimeni ca să plângi. Nunta ar trebui să fie un întreg moment de fericire, nu unul de bocete și jale.

6. Asta n-am văzut, da povesteau niște prieteni că la o nuntă, ăia care veneau să ceară mireasa, începeau să se bată cu ceilalți peste poartă și să scoată poarta din balamale, ori să o dărâme la propriu. Nu-nțeleg ce obicei e ăsta. De ce ai vrea să distrugi poarta omului? Asta înseamnă că eu acum trebuie să dau darul și mai mare, ca el să și-o repare? What the fuck is wrong with you guys?

7. Și ultimul motiv. Rochiile. Iar aici aș putea să fac un paragraf la fel de lung cât tot ce am scris până acum. Dar voi încerca să mă rezum la cât mai puține cuvinte și să-mi condensez cumva ideea. Personal, nu înțeleg de ce trebuie să-ți cumperi rochii de ocazie noi, atunci când ești invitat la nunți. De unde obiceiul ăsta prost? N-aș putea să folosesc una pe care o am de acum trei ani? Sau patru? Sau zece? Ce are? Nu e o regulă general valabilă, știu. Dar am văzut că toate persoanele, atunci când primesc invitații la nuntă, se plâng că n-au în ce să se îmbrace și trebuie să-și cumpere ceva nou. Pe principiul: „Nu pot apărea la două evenimente cu aceeași rochie!” – că mai și știe cutărescu sau cutăresc ce rochie ai avut tu la nu știu ce altă nuntă, ori botez, ori mai știu eu ce. Și de ce n-am voie să o am aceeași culoare cu a miresei (albă)? – asta cică-i o nouă regulă, să nu eclipsezi mireasa.

Dacă aveți și voi motive pentru care nu vă plac nunțile, să știți că le aștept în comentarii. Sau, dacă vă plac, luminați-mă de ce.