Ce se întâmplă de toată lumea din jurul meu face copii?

by Daniela Bojincă
Da. Sunt eu când eram mică și mă supăram. Așa făceam.

Da. Sunt eu când eram mică și mă supăram. Așa făceam.

Bine, nu neapărat asta e problema mea. Să faci copii e ceva absolut normal. E natural. Firesc. Problema mea că aproape toți cei de vârsta mea și foarte puțin peste, îmi invadează Facebook-ul cu copiii lor abia născuți. Sau în premergător. Sau în cărucior. Sau prin parc. Sau în orice altă ipostază.

Până acum, toți se căsătoreau. Acum, toți fac copii. Și e puțin ciudat când tu, pe tine, te vezi un copil. Eu, personal, abia am grijă de mine. Eu uit să-mi dau mie să mănânc, dar altuia? În cazul meu mai am nevoie de maturizare pe partea asta. Am nevoie să trec de faza de: eu cu mine, iar cu mine și cu ciocolata.

În plus, nu înțeleg unde se grăbește toată lumea. Doar n-au intrat zilele-n sac. Adică, eu încă nu mi-am terminat de trăit copilăria, n-am terminat de mâncat destule dulciuri singură și alte cele care, acum, îmi scapă la numărătoare. Dacă o să-mi mai amintesc, pe parcurs am să mai precizez anumite chestii.

Acum, să nu înțelegeți greșit sau ceva. Nu mi se pare anormal să ai un copil la 21 de ani. Bunicii noștri aveau copil deja de vreo cinci ani, la vârsta asta. Sau cel puțin de trei ani. Pur și simplu eu nu mă văd într-o astfel de ipostază și, când altcineva de vârsta mea e, tind să mă pun în locul lui.

Să nu vă așteptați că mă îngrozesc, sau ceva. Pur și simplu nu mă văd în stare. N-am maturitatea necesară și, mă întreb, ei când au căpătat-o? De unde? Mă văd matură, dar nu suficient de matură.

În weekend, plimbându-mă prin Cișmigiu, am văzut o tipă cu un copil mic în premergător, cum sunt cele de la Noriel. Și mie, pentru că nu mai am vreo 15 ani, orice tipă peste 20 cu un copil, mi se pare mult prea tânără. Și, desigur, am făcut analogia cu mine care aș fi de-a dreptul incapabilă să am grijă de o altă ființă în afară de mine. După cum spuneam și mai sus, nici măcar de mine n-am grijă. Uit să mănânc, uit să iau pastile când e cazul. Mă mir că nu-mi uit capul pe undeva, sau pe mine pe undeva. Ohh, stai, ultima dată era să mă uit în metrou, în timp ce dormeam.

Și, că tot am zis de premergător, aș vrea să revin puțin asupra lui pentru că, mie, mi se pare foarte tare invenția asta pe care eu, pe vremea dinozaurilor, n-am prins-o. Și mi se pare mult, mult mai faină decât hamurile alea pentru copii. Bietul copil trebuie să stea acolo strâns și să aibă o experiență destul de ciudată, în funcție de mersul părintelui. Parcă e ținut în lesă precum un câine. Ba mai rău, că până și câinele din lesă are libertate de mișcare. Pe când, cu premergătorul,  mi se pare foarte tare. Face și mișcare, ceea ce-l ajută și, în plus,îl ajută să învețe mult mai repede să meargă.

Deci, de ce se grăbește lumea să facă copii? Am o problemă existențială, se pare. Doresc să o lămuresc.

You may also like

4 comments

vavaly noiembrie 19, 2015 - 12:33

hai ca m-ai facut sa rad cu articolul asta :). mai ales acum , cand sunt pe ultima suta de metri sa il primesc pe al doilea copil in bratele mele.
draga mea, pregatita nu esti niciodata cu adevarat. nici la 20 nici la 30 si nici mai tarziu. astea se invata si se intampla pur si simplu.
la ce m-a dus pe mine gandul insa, vazand titlul articolului, este urmatorul lucru: cand eram prima data insarcinata vedeam peste tot femei insarcinate. dupa ce a venit copilul veeam peste tot copii mici in carucior. cand a intrat la gradi, ghici ce? exact, vedeam numai prichindei de gradi.
si stii de ce? [entru ca creierul nostru e setat cumva sa vada acele lucruri care ne intereseaza pe moment. chiar daca sunt lucruri pe care noi nu le constientizam f clar.
asa ca eu cred ca faptul ca tu incepi sa vezi copii mici si tineri cu copii inseamna ca undeva in capusorul tau dorinta s-a activat. nu inseamna ca maine te mariti si poimaine faci copil dar e o etapa normala, o varsta la care esti pregatita, chiar daca tu crezi ca nu esti.
gata, ti am tinut destul teoria chibritului :). esti simpatica asa cum esti si iti urez sa te bucuri cat mai mult de tot ce iti ofera viata!

Reply
Daniela Bojincă - Pishky noiembrie 21, 2015 - 02:16

Ha, ha, ha! Mă bucur că te-am făcut să râzi cu articolul meu!
Îți doresc să ai parte de o naștere cât mai ușoară și să te bucur de cei doi copii ai tăi!
Cât despre lucrurile care mă interesează pe moment, ei bine nu mă interesează copiii și sarcinile pe moment :(. De ce tot apar :))?

Reply
Anne decembrie 9, 2015 - 20:37

Ti-ai raspuns singura la intrebare…
„Eu, personal, abia am grijă de mine. Eu uit să-mi dau mie să mănânc, dar altuia? În cazul meu mai am nevoie de maturizare pe partea asta. Am nevoie să trec de faza de: eu cu mine, iar cu mine și cu ciocolata.”
Tu nu esti suficient de matura , nu restul. Si e ok, toata lumea se maturizeaza diferit, unii mai repede altii mai incet.
Si eu gandesc la fel ca tine, ca n-au intrat zilele-n sac, dar raspunsul este deja in fata. Ei sunt maturi, tu nu.

Reply
Daniela Bojincă - Pishky decembrie 9, 2015 - 22:55

Da, posibil. Posibil să ai dreptate. :D

Reply

Leave a Comment

* By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More