Fantoma de la Operă – primul record de cameră

Fantoma de la Operă a celor de la Fabrica Escape este cea de-a patra cameră în care merg să evadez și prima din care am ieșit cu un record de 32 de minute (ieșeam și mai devreme, dacă nu mă bruia Emil și nu ascultam de el în legătură cu o chestie vitală în camera aia). Zici că-s sadomasochistă. Mă închid cu alți nebuni în cameră doar ca să avem de unde evada. Așa ceva…

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1063548590363451&set=a.424025627649087.105830.100001249598596&type=3&permPage=1

Camera Fantoma de la Operă mie mi-a plăcut de când mi-a zis Emil că mergem acolo. Pe mine, ideea în sine m-a fascinat și abia am așteptat să trec pragul acelei camere și să văd dacă mă introduce în atmosfera poveștii și a filmului. Așteptam să văd ce puzzle-uri  are și cât de complicată și interesantă e.

Scenariul camerei ne plasează pe noi pe la 1900, după 20 de ani de la întâmplarea evenimentelor, drept niște cercetători care încearcă să deslușească misterul uneia dintre cele mai frumoase povești de dragoste cu iz sumbru din istoria trecutului. Problema acestor cercetători apare abia atunci când, după ce au intrat în cameră, Fantoma de la Operă îi închide și nu le dă drumul până când aceștia nu găsesc inelul de logodnă al Christinei.

După ce i-am trecut pragul, uitându-mă în jur, m-a cucerit de tot. Decorul e întocmai precum la 1880. Cei care au decorat camera de recuzită a cântăreței Christine Daae, au fost atenți chiar și la cele mai mici detalii. Asta mă face să vă recomand din prima camera, fără să mai ajungem la puzzle-uri.

Însă, cum nu se poate să nu vă zic ceva și despre puzzle-uri, ca să știți totuși de ce vă duceți acolo, zic să trecem și la partea asta. Camerei, din punct de vedere al dificultății, eu i-aș da o notă de 6 spre 7. Nu e grea. Nu mi s-a părut grea chiar deloc. E foarte logică și-ți dai seama de cum se dezleagă un puzzle relativ repede. Mi-am dat seama și de ultimul și am fi ieșit cred la un record de 20 și ceva de minute, dacă nu mi-ar fi zis Emil că nu are cum să fie așa și am lăsat-o baltă (da, Emil, da, încă îți scot ochii cu asta). Noroc cu Ianolia care, la un moment dat, a zis: „Ia să vedem ce face asta, dacă facem așa!”. Și, tadadadaaaam, era ce-am zis eu de vreo 10 minute. Pam Pam.

Mie, după cum deja v-am spus, nu mi s-a părut complicată, deși ni s-a spus că sunt echipe care se chinuie și nu ies din camera aia. Bine, uneori depinde și de starea pe care o ai și de cât de repede te prinzi de anumite chestii.

Vă recomand să le faceți o vizită celor de la Fabrica Escape și să încercați să evadați din camera Fantoma de la Operă și să ne doborâți recordul. Cei care doboară recordul camerei ăștia și mă anunță aici pe blog, am să dau fiecăruia în parte câte o ciocolată. Pe bune. Și știți că eu fac foarte greu asta. În general, ciocolata nu o împart cu nimeni. E a mea. Toată a mea!