N-am dat 2 bani pe stomatolog, până când am început să dau sute

Da. N-am dat 2 bani pe stomatolog. Asta pentru că îi uram din tot suflețelul meu de copil și ulterior de adult. Și, decât să mă fi dus la un stomatolog, preferam să stau cu durerea. Sau să mă îndop cu Nurofen Forte. Asta pentru că, atunci când mergeam la Târgu Jiu, împinsă de la spate de maică-mea, ba pe la un stomatolog, ba pe la un altul, având ceva probleme cardiace pentru care nu voiau să-mi facă anestezie (că le era lor frică), nu-mi făceau niciodată treabă ok. Pentru că nu aveau cum fără anestezie. Așa că luau puțin cu freza din carie, apoi puneau plombă peste restul de carie. Și uite așa caria aia tot săpa în interior și eu tot aveam dureri și-mi ziceam: dacă am fost acum puțin timp și tot degeaba, la ce să mă mai duc? Dacă-mi fac iar mai rău?

Eeee și uite așa am ajuns eu cu niște infecții de toată frumusețea și cu nervi care trebuiau omorâți și cu carii profunde. Și cu dureri insuportabile de am zis: aia e, mai rău de atât nu poate fi, ia hai să mă duc eu la oamenii ăia peste care am dat în București, despre care v-am povestit aici, când i-am și cunoscut.

Mi-a plăcut din prima de cei de la Crystal Dental Clinic. Clinica e ca-n filme, dotată cu tot ce vrei și ce nu vrei, cu oameni pregătiți pentru fiecare specialitate în parte, care știu să se poarte cu tine și-ți dau încredere. Și, mai ales, de la care nu mai pleci cu durere și nici nu reapare la câteva săptămâni după. Dai un ban, într-adevăr, dar măcar îl dai cu folos.

I-am cunoscut prin aprilie 2016, mi-au facut un plan de tratament (mult mai ieftin față de planul făcut vara următoare, pentru că am amânat), pe care mi-am dat seama că nu mi-l permit să mă apuc de el. Și nu aveam dureri in perioada aia. Poate așa, la cine știe ce perioadă plus o sensibilitate la cald/rece. Băgasem cu ai mei o groază de bani în plecatul meu în SUA din vara lui 2016, urma să plec și am zis că nu-i bai dacă mă apuc din toamna lui 2016, când mă întorc din SUA cu ceva dolari (suficienti cât să-mi rezolv dantura, ca să zic așa).

Doar că socoteala de acasă nu se potrivește cu aia din târg. În SUA a fost destul de nasol, n-am câștigat nici măcar banii pe care i-au băgat ai mei în program ca să plec. Iar planul meu măreț era să  le dau lor banii ăia, iar ce rămânea să-i dau la stomatolog. Mai ales că, în SUA, m-au apucat niște dureri de dinței de numa. Simțeam că o iau razna pe acolo și că plesnesc de durere. Iar să mă duc la doctori, acolo, cu toată asigurarea, nu-mi permitea buzunarul. Am scris câteva articole din experiența mea prin SUA, aici.

Dar să revenim la stomatolog. M-am întors în țară în toamna lui 2016. Mi-am dat seama că nu-mi permiteam tot ce era în manoperă, iar dacă mă apucam, ca să nu mai am dureri, trebuia să și termin. Apoi, ce-i drept, îmi era și tare frică. Frică de durere și frică că iar nu nimeresc bine. Că doar ei pot să-ți zică orice, tu oricum nu știi ce-ți fac acolo. Cum de altfel mi se tot întâmplase. Îmi pierdusem și încrederea, ca să zic așa. Și tot încercam să scap pe motiv de lispă suficientă de fonduri. Și-am zis: hai că supraviețuiesc cu Nurofen și, când mai strâng niște bani pe lângă dolarii ăștia, mă apuc. Practic tot găseam motive să nu mă apuc de dantură. Mi-am pus dolarii într-un plic, într-un sertar. Și acolo i-am lăsat până m-am apucat efectiv de dantură.

Prin vara lui 2017, mi s-a rupt un dinte într-o roșie. Și atunci mi-am dat seama că a început să se agraveze treaba. L-am reparat pe respectivul în regim de urgenț și cam aia a fost. Nici atunci nu stăteam prea bine și nu eram pregătită psihic să mă apuc. Nici financiar, nici moral. Am făcut asta abia  pe la sfârșitul lui 2017. Când eram și angajată de vreo 2-3 luni și mai pusesem deoparte niște bani, pe lângă dolari. 

Era mult mai nasol de data asta. Mi-au facut oamenii din nou un control. Mi-au zis ca am ceva infecții dintre care una foarte nasoală și care trebuie tratată prima (cu care am și plecat în SUA, de altfel; țin minte că mi-a ieșit la analize înainte să plec, iar medicul de familie a tot încercat să mă convingă să rămân în țară, să-i dau naibii de bani investiți în program că poate am vreo leucemie). M-a uscat de bani infecția aia. La propriu. Apoi m-au uscat și celelalte de bani. Dar sunt un om strângător și cumpătat. Cât am cheltuit din dolari mi-am pus deoparte din salariu, care nu te aștepta să fi fost sau să fie unul uriaș. E decent pentru cineva la început în câmpul muncii. Astfel încât să-mi permită să plătesc o chirie, o întreținere și niște facturi, să iau ceva de mâncare când nu trimite maică-mea sacoșa de la Târgu-Jiu și să-mi pun ceva deoparte, astfel încât să mă asigur că am de continuat la stomatolog atunci când se terminau dolarii. Puțin cu puțin se face mult, vorba aia. Ce-i drept, m-a ajutat și familia când s-au terinat dolarii. N-aș fi reușit, probabil, fără ajutorul lor, doar cu ce strânsesem din salariu.

Am băgat ceva bani în dantură. Încă mă întreb cum de i-am avut și strâns cumva pe toți. Și mă oftic când îmi dau seama că aș fi putut face o grămadă de lucruri cu ei. Să-mi iau mașină, de exemplu. La mâna a doua, ce-i drept. Dar luam una destul de ok. Deci da, n-am dat 2 bani pe stomatolog, până când am început să dau sute. Foarte multe sute. Iar atunci mi-am dat seama că e serioasă treaba și că, cumva, oricum, trebuie să fac în așa fel încât să-mi termin de reabilitat dantura.

Și am terminat. Acum două zile mi-am scos ultima măsea de minte, care era băgată în os și pentru care încă pătimesc cu umflături și dureri de maxilar, gât, cap și urechi.

Iar peste vreo două săptămâni îmi pun aparatul dentar, ca să mă asigur că nu se mai fac carii între dinți, aiurea și îi pot întreține mult mai bine. Trebuia să-l pun luni, dar mi-am dat seama că plec în Maramureș și nu vreau să experimentez pe acolo mâncatul dumicat din primele zile de dureri cu aparatul. O să-l pun într-o vineri, ca să mă asigur că în weekend pot suferi liniștită.

Îi recomand pe oameni. Sau cel puțin pe cei cu care am interacționat eu. Și da, dacă intri la ei pe site, s-ar putea să ți se pară cam scumpicei. Și sunt, față de alte clinici din București, sau medici stomatologi. Multă lume îmi spunea că există alternative mai ieftine. Și sunt de acord. Doar că alternativele alea mai ieftine nu se știe dacă îmi făceau bine sau ajuneam să mă chinui din ce în ce mai mult. În ei am prins încredere. Mi-au dovedit după câteva intervenții că-și fac treaba cum trebuie și mă scapă de dureri insuportabile. Și am ales să rămân la ei și să nu încerc N stomatologi din București, mai ieftini, să-i văd dacă-și fac treaba și merită să mă mut. Nu eram în postura de a-mi permite să fac teste pe mine. Absolut deloc.

Acum, eu mi-am și luat un abonament de 1400 de lei, împreună cu încă cineva (deci 700 de lei fiecare), unde aveam 10% reducere la fiecare interventie, profilaxii gratuite, controale gratuite și alte beneficii. Mi-am scos ăia 700 de lei și am și economisit destule sute de lei pe lângă ei. Am făcut o afacere bună, ca să zic așa.

Iar dacă vrei să le faci o vizită, o recomand pe doamna doctor Mihaela Popescu pentru un prim control (e medic generalist), iar dacă ai de făcut tratamente de canal si alte din astea, o recomand pe doamna doctor Anca Ilincescu (e pe endodonție – doamne cât mă bâlbâi la cuvântul ăsta). Și pentru extracții pe doamna doctor Ema Ilișescu. Au fost de-a dreptul excelente de la grija față de pacient și până la execuție. Cel puțin doamna doctor Mihaela, cu care am petrecut și cel mai mult timp, este primul și probabil ultimul stomtolog pe care l-am iubit vreodată cu adevărat. Asta după ce prima experiență cu o doamnă doctor stomatolog, la câiva ani, a fost să-i dau cu picioarele în burtă, când femeia era săraca gravidă în vreo 7 luni. Nu sunt mândră de mine, dar nu-mi plăceau stomatologii. Csf. Ncsf.

Găsești toată echipa de medici, asistenți și așa mai departe, aici. Și îmi place că au și o serie de articole cu noutăți și explicații ale tehnologiilor pe care le folosesc. Îți recomand să le citești ca să vezi cum lucrează oamenii și cu ce. Și, mai ales, cât de dedicați sunt. Că, până la urmă, asta e cel mai important. Dedicarea de care dau dovadă. Și, crede-mă pe cuvânt. Am deja ceva experiență cu medicii stomatologi.

Și cred că o să mai urmeze câteva articole pe tema asta, despre cum am ales aparatul dentar, ce tip, de ce și cum evoluează treaba.