• Home
Daniela's Blog
keep your memories alive
Cultură

Hai la teatru în Cuibul Artiștilor – acum și în afara Bucureștiului

by Daniela Bojincă martie 29, 2017
written by Daniela Bojincă

Îmi place mult în Cuibul Artiștilor. Mă simt minunat de fiecare dată când le trec pragul. Și am mai scris despre cuibul lor, acum ceva vreme, aici. Și cred că oamenii ca ei merită promovați constant. Sunt geniali. Sunt tineri. Și sunt și frumoși.

Tot am mai vrut să scriu un articol despre ei, despre piesele pe care le-am văzut și mi-au plăcut și pe care să le recomand și altora și am tot amânat. Și mă bucur că am făcut asta, pentru că acum se întâmplă ceva și mai frumos în cuib decât tot ceea ce s-a întâmplat până acum.

cuibul artistilor turneu caritabil

Cuibul Artiștilor pleacă în turneu în 10 orașe din țară în scop caritabil

Încep de mâine, în Craiova, la Casa de Cultură a Studenților de la ora 19:00  și continuă până pe 12 aprilie în Timișoara, Arad, Oradea, Cluj Napoca, Iași, Suceava, Galați, Ploiești și Brașov. Așa că dacă ești dintr-unul dintre aceste orașe, îți recomand cu cel mai mare drag și cu cea mai mare căldură să te duci să-i vezi pe Victor Țăpeanu (Absolvent UNATC, Actor la Teatrul Național București), Vlad Basarabescu (Absolvent UNATC, Actor la Teatrul Mic) și Serin Jemaa (Student Anul II UNATC) care sunt absolut geniali, în piesa O zi de vară. 

Dacă ai să te duci, îți garantez eu că ai să te îndrăgostești de ei. De toți 3. Sunt delicioși. Și ca să susții o cauză nobilă deoarece Cuibul Artiștilor își propune ca din donațiile pe care le strâng în cadrul fiecărui spectacol să doteze maternitatea din Câmpina cu aparatură de specialitate (da, la ei intrarea e liberă și ulterior tu stabilești prețul piesei printr-o donație opțională).

Au început cu un concept minunat de a oferi 300 de zile de teatru altfel, fără bilet, doar prin donații opționale, cu vin și apă din partea casei la fiecare spectacol și au ajuns la conceptul ăsta extraordinar de minunat #cuinimalateatru prin care vor să ajute. Să schimbe ceva în societatea în care trăiesc.

Am să-ți las și data exactă în care vor ajunge în fiecare oraș și unde își vor susține fiecare spectacol, ca să știi cum să-ți faci programul de pe acum.

cuibul artistilor turneu

Despre piesa O zi de vară

Înainte de toate, eu vreau să mai laud puțin actorii. Și să vă zic că, dacă joacă acest trio, o să fie o piesă excelentă despre cum o femeie sucește mințile a doi bărbați și la ce metode recurge ea ca să cucerească un bărbat. E o piesă care surprinde atât războiul ăla dintre o femeie și un război, cât și dintre bun bărbat care a reușit în viață și unul care nu. 

O să râdeți mult. Sunt trioul perfect. Sunt preferații mei. Și sigur o să fie și preferații tăi și abia o să aștepți să revină, așa cum cei care ne-am obișnuit să mergem la piesele lor de teatru din București, abia așteptăm să-i revedem mereu.

Ce piese să mai vezi de la ei

Pe toate pe care le apuci, sincer. Toate-s faine. Însă, preferata mea e Nunzio (cu Victor Țăpeanu și Vlad Basarabescu). E cea mai emoțională piesă a lor, cu muzică live la violoncel pe fundal. Apoi urmează Avioane de hârtie la care am plâns efectiv. Mi-a plăcut și Ce vine după, Cine sapă groapa? (prima piesă pe care am văzut-o în Cuibul Artiștilor), Aventuri contemporane, cele două piese din #incubator, Ambrios și pe toate celelalte pe care le mai joacă și pe care eu n-am apucat încă să le văd. Dar sunt sigură că-s toate cel puțin la fel de bune ca și cele pe care le-am văzut deja. 

Așa că hai în Cuibul Artiștilor să vezi piesa O zi de vară!

Așa. Fă-ți rezervare. Stabilești singur prețul. Și te relaxezi. Am să-ți las aici evenimentul și toate detaliile: unde poți să-ți faci rezervare, eventualele schimbări care s-ar putea să mai apară pe parcurs și de asta. Sunt niște oameni care joacă mai mereu spectacolele cu toate scaunele ocupate în sală. Și asta cred că ar trebui să însemne cu adevărat ceva.

martie 29, 2017 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
chips politistii de belea
Filme

CHIPS: polițiștii de belea – o comedie genială

by Daniela Bojincă martie 28, 2017
written by Daniela Bojincă

Săptămâna trecută am văzut filmul CHIPS: polițiștii de belea și mi s-a părut o comedie genială. Am râs când am văzut trailerul de m-am spart și mi-am zis că abia aștept să apară și filmul. Și apoi am râs și la film de m-am spart de tot. Și eu când râd la o comedie de sunt pe jos, pentru mine, aia e o comedie genială. Minunată. Excelentă. Nu știu de tine dacă râzi sau nu la ea, dacă ți se pare bună ori ba, dar atâta timp cât eu am râs, pentru gusturile mele e genială. Și, practic, asta e tot ce contează când vezi un film: să-ți placă în primul rând ție. Pam Pam!

chips politistii de belea

Povestea filmului CHIPS: polițiștii de belea

Avem doi polițiști. Jon Baker (Dax Shepard) și Frank „Ponch” Poncherello (Michael Peña). Primul se înrolează în poliție ca să-și salveze căsnicia după ce cariera de motociclist profesionist a luat sfârșit din cauza unor accidentări multiple. Cel de-al doilea este un agent FBI din Miami care ajunge în California sub acoperire (patrula autostrăzile alături de Baker) în timp ce investiga cazul unor jafuri ciudate cu suspecți interni.

Cei doi fac echipă în patrulatul autostrăzilor și, fără să-și dea seama, fac echipă și în rezolvarea cazului acelor jafuri ciudate. Și aici vine partea comică. Modul în care ei devin și acționează ca o echipă. Modul în care se încheagă ca echipă este cât se poate de comic. Iar ca exemplu am să vă las mai jos trailerul.

Ce mi-a plăcut la filmul CHIPS: polițiștii de belea

Dacă am râs de situațiile în care au fost puse cele două personaje și de interpretarea lor, înseamnă că mi-au plăcut tare mult actorii. În special Michael Peña în rolul lui Poncherello (un nume pe care nici măcar nu-l putea pronunța). Mimica lui. Tonalitatea lui. Și gesturile îl făceau de-a dreptul delicios. Să-l pui pe rană, nu alta (ceva parte de proverb românesc care mi-a venit acum în minte și mi se pare că se potrivește)

Apoi, mi-a plăcut faptul că, pe lângă comedie, au avut și puțină dramă în povestea lor. Atâta cât să o facă mai frumoasă, mai interesantă și mai cu sens, nu doar un hă hă hă continuu. Are și ceva suspans povestea asta. Are și ceva intrigi. Ce să mai, e presărată cu de toate. 

De ce să mergi și tu la film

E simplu. Ca să râzi. Dar nu te duce singur. Du-te cu niște prieteni. Ca să vă spargeți împreună de râs. E o comedie bună. De ceva timp n-am mai râs chiar așa la o comedie, încât să simt că mă prăpădesc acolo de râs. Așa că, dacă vrei să ai o seară memorabilă cu prietenii, du-te și vezi filmul ăsta împreună cu ei. Sau cu familia. Sau cu toții.

Filmul a intrat în cinematografe din 24 martie 2017 și este distribuit de Freeman Entertainment.

Sursă YouTube (user Warner Bros. Pictures)

martie 28, 2017 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
turquoise restaurant terasa
BucătărieCultură

Turquoise Restaurant – un loc în care trebuie să mănânci măcar o dată

by Daniela Bojincă martie 27, 2017
written by Daniela Bojincă

De curând s-a deschis Turquoise Restaurant, cu mâncăruri turcești, ocazie cu care m-am gândit că, turquoise, de fapt, s-ar putea să provină cumva dintr-o franceză derivată din turcă. Și am avut dreptate. M-am documentat puțin, căci eram cam intrigată de ce un restaurant turcesc are un nume franțuzesc și am aflat că turquoise datează din secolul 17 și provine din cuvântul turques ( care înseamnă „turci” în Franceză) pentru că acest mineral a fost pentru prima dată adus în Europa din Turcia. Pam Pam! Mister elucidat!

Înainte să-ți spun de ce să mergi măcar o dată la Turquoise Restaurant, vreau să mai continui puțin cu introducerea.

Când am fost în Turcia m-am îndrăgostit de mâncărurile lor tradiționale. Și au o grămadă. Chiar și sarmalele mi-au plăcut mai mult decât ale noastre, pentru că alea sunt originalele, până la urmă.  M-am îndrăgostit de dulciuri – a lor baklava e cea mai bună. Iar astea reinterpretate, din punctul meu de vedere, sunt niște porcării. Și, pentru că mi-a plăcut atât de mult mâncarea turcească, am și învățat să fac o ciorbă de-a lor (cu orez și iaurt). și am căutat și prin alte părți să mănânc mâncare turcească, dar niciunde nu a avut gustul ăla ca în Turcia. Nu era același lucru. Și nu eram mai deloc impresionată. Iar eu, sinceră să fiu, sunt foarte mofturoasă când vine vorba de mâncare și greu mă poate impresiona ceva.

turquoise restaurant interior

De ce să mergi măcar o dată la Turquoise Restaurant

La Turquoise Restaurant am încercat aproape din toate. La deschidere au avut un bufet din care am luat câte o lingură din fiecare mâncare, ca să pot să le gust pe toate și să văd ce-mi place și ce nu. În afară de găluștile cu carne de vită (care erau iuți – iar mie nu-mi place nimic iute, nu că n-ar fi fost ele bune), mi-a plăcut tot ce am gustat. Toate tipurile de salate. Pâinicile lor. Un fel de pizza. O chiftea tare interesantă, puțin gumată, de care n-am mai mâncat până acum. Și o sarma în foaie de viță, total diferită de sarmaua noastră în foaie de viță. Și toate absolut delicioase. Am reîntâlnit gusturile alea specifice mâncărurilor tradiționale turcești. Așa că o să mă reîntorc acolo când o să mi se facă dor de vreo mâncare turcească ca la mama ei acasă.

Și am mai fost cucerită de un aspect. Toate sucurile și băuturile erau aduse din Turcia. Și erau absolut delicioase. Și e altceva când te duci într-un restaurant cu specific tradițional din altă țară și nu dai peste Capy și alte din astea, ci sucuri de-ale lor. Ah, că era să uit. Și barul de cocktail-uri e un must în restaurantul ăla. 

Apoi, mi-a plăcut mult și locul. O casă veche, cu arhitectură impresionantă atât în interior, cât și în exterior și cu o terasă tare faină (care poate fi și acoperită și descoperită – tehnologia era wow). Deși spațioasă și terasa și spațios și interiorul, îți dădea senzația de un loc intim. Un loc în care să te poți duce să iei prânzul/cina cu un prieten drag și să povestiți câte-n lună și în stele. Așa cum am și făcut cu încă câțiva prieteni.

turquoise restaurant terasa

Contact Turquoise Restaurant

Așa că, dacă-ți place ce zic eu aici, zic să încerci măcar o dată acest restaurant. Și dacă nu știi ce te așteaptă exact, intră la ei pe site și găsești acolo în secțiunea cu meniuri toate preparatele pe care le oferă și prețurile acestora. Fizic îi găsești la adresa Strada Theodor D. Speranția 96, București

martie 27, 2017 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
circle of love
Filme

Circle of Love – un film acompaniat de un concert live

by Daniela Bojincă martie 22, 2017
written by Daniela Bojincă

Acum ceva timp am văzut filmul Circle of Love, un film care mi-a plăcut tare mult atât prin povestea lui, dar în special pentru faptul că a fost acompaniat de un concert live, susținut de trupa April chiar pe scenă, în dreapta ecranului, care interpretează versurile astfel încât ele să se sincronizeze cu povestea de pe ecran. A fost o experiență de-a dreptul interesantă să ai filmul pe ecran și concertul lângă el. Și dacă o să ai vreodată ocazia să experimentezi și tu un astfel de spectacol multimedia (după cum e denumit genul ăsta), zic să nu ratezi ocazia asta. Ar fi chiar păcat.

circle of love

Povestea filmului Circle of Love

Îl avem pe Alex ca personaj principal. Un bărbat care se află într-un cerc al dragostei că doar de aia se și numește Circle of Love. Iar Alex al nostru ne arată cum e acest cerc al dragostei și care sunt etapele psihologice prin care trece în urma unei despărțiri: negarea, negocierea, furia, depresia, excesul, acceptarea și speranța. Etape psihologice care ne demonstrează faptul că atunci când ne prăbușim la pământ din cauza iubirii, ne ridicăm tot prin ea.

Astfel, îl acompaniem pe Alex în trecerea prin toate stările sale și învățăm că, în timp, ce nu ne omoară ne face mai puternici.  Trebuie doar să ajungem la partea aia cu acceptarea și să sperăm din nou că totul o să fie bine și frumos. Că doar o viață avem și trebuie să ne bucurăm de ea.

Ce mi-a plăcut la Circle of Love

Mi-a plăcut enorm de mult, după cum deja am mai spus și mai sus, ideea asta de concert live în timpul filmului, cu melodii ale căror versuri sunt chiar versurile musicalului de pe ecran. Foarte tare experiența asta. E altceva.

Apoi, mi-a plăcut ideea de circle of love în care pierderea cuiva este, de fapt, regăsirea propriei tale persoane, a propriului sine, după cum este și motto-ul filmului: Losing Her Is Finding You.

 Și mi-a mai plăcut și sesiunea de terapie din timpul filmului. Interesantă abordare. Interesant să vezi cum se gândește și dincolo de acțiuni și de cuvintele nespuse.

Du-te și tu să vezi acest spectacol multimedia

Dacă vrei să vezi și tu acest spectacol multimedia, o să fie din nou pe 28 martie la CinemaPRO. Eu ți-l recomand în primul rând pentru idee și în al doilea rând pentru poveste. Se completează tare bine una pe alta. Pe site-ul lor au o categorie cu spectacole de unde poți cumpăra biletele.

Sursă YouTube (user Ion Petre Marinescu)

martie 22, 2017 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
silence
Filme

Silence – cel mai tare film despre religie și credință

by Daniela Bojincă martie 21, 2017
written by Daniela Bojincă

Săptămâna trecută am văzut filmul Silence – un film pe care eu l-am catalogat, strict din punctul meu de vedere, ca fiind cel mai bun film pe care l-am văzut vreodată despre religie și credință. Asta datorită mesajului pe care vrea și îl și transmite dincolo de ecran, prin poveste. Un mesaj de care, cred eu, am avea cu toții nevoie să-l înțelegem și să-l respectăm. Să-l respectăm pentru noi, cât și pentru oamenii din jurul nostru care nu ne împărtășesc credința, dar ne-o respectă la rândul lor prin faptul că nu ne impun propria religie și credință.

Povestea filmului Silence

Acțiunea se produce prin anii 1640, moment în care are loc povestea a doi misionari portughezi, Rodrigues (Andrew Garfield) și Francisco Garupe (Adam Driver), pleacă în Japonia să-l caute pe părintele Ferreira (Liam Neeson) după ce primiseră o scrisoare a acestuia în legătură cu propăvăduirea creștinismului printre budiștii japonezi și niște vești nu foarte bune despre el.

Ajunși în Japonia, cei doi se întâlnesc cu lucruri greu de înțeles pentru ei. Dau peste o lume în care creștinismul nu pare să pară să prindă rădăcini oricât s-ar fi încercat. O lume în care tot ce era creștin, murea. Ajung pe un pământ mlăștinos, unde nu poți sădi o sămânță străină.

Drumul celor doi către părintele Ferreira este unul anevoios. Plin de obstacole. Dar și atunci când ajung la capătul acestuia, lucrurile nu redevin la normal. Ceea ce găsesc la capătul drumului lor este mesajul clar că nu poți cultiva ceva într-un sol nefertil. Iar rezultatul este: ori mori, ori te adaptezi.

silence

Ce mi-a plăcut la filmul Silence

Filmul Silence are un mesaj foarte bine definit. Iar mesajul acesta mi-a plăcut la nebunie. Și este atât de actual și aplicabil erei în care trăim. Încercăm să ne convingem unii pe alții despre ce e drept, despre adevărul absolut al unei religii asupra tuturor celorlalte, despre adevărul absolut al unei credințe asupra tuturor celorlalte. Ne omorâm unii pe alții din simple orgolii cum că nu gândim la fel, nu împărtășim aceeași religie și credință.

Dar oare cum ar fi dacă nu am mai încerca să impunem nimănui nimic? Dacă am încerca să respectăm religiile și credințele celor din jurul nostru? Oare cum ar fi dacă nu am mai încerca să le impunem altora adevărul nostru împotriva adevărului lor, respectiv credința noastră împotriva credinței lor căci se prea poate ca adevărurile tale să fie valabile în colțul lor de lume și nu pot prinde rădăcini în altă parte. Și prin urmare niciunul dintre noi să nu dețină adevărul absolut în privința religiei și a credinței.

Apoi, se pune sub semnul întrebării tăcerea unui anume Dumnezeu asupra chinurilor suferite de oamenii care îi împărtășeau credința asta creștină în perioada respectivă pentru El. Și mi-a plăcut cum a fost construită și partea asta.

Despre asta este filmul ăsta. Despre dezastrele pe care le produce impunerea credinței și despre tăcerea unui anume Dumnezeu în fața suferinței oamenilor.

Deși marea mea iubire este Adam Driver care l-a interpretat pe părintele Garupe, de data asta m-am îndrăgostit de Andrew Garfield care l-a interpretat pe părintele Rodrigues. Rolul lui a fost unul foarte interesant. A trecut printr-o sumedenie se schimbări, frământări și de confruntări cu propriul sine. Dacă te duci să vezi filmul Silence chiar îți propun să-i urmărești cu atenție parcursul în toată povestea asta. Sunt sigură că o să te fascineze și pe tine la fel de mult cum m-a fascinat pe mine.

După cei doi, am mai avut doi preferați în filmul acesta. Și anume cei din baricada cealaltă, guvernatorul Mokichi (Shin’ya Tsukamoto) și interpretul din chineză în engleză și vice-versa (Tadanobu Asano). Au fost personaje important în viața lui Rodrigues. Dar, dincolo de asta, mi-au plăcut mesajele pe care le transmiteau. În special faptul că, toate religiile de pe pământul ăsta au în comun iubirea aproapelui și a unui anume Dumnezeu. Doar că diferă modalitatea în care ne exprimăm credința. Și că prea puțin ar trebui cum se numește o religie, sau alta, ori cum se manifestă o credință, sau alta, iar ceea ce ar trebui să conteze cu adevărat este omul în sine. Bunătatea lui. Fără să-i impună nimănui să creadă într-un fel sau altul.

Și, ultimul lucru care mi-a plăcut la fel de mult ca celelalte, au fost imaginile locurilor în care avea loc toată acțiunea. Îți dădea o stare anume. Și te făcea să simți cu adevărat toată povestea filmului.

Hai și tu la film

Deși are două ore și 41 de minute, deși pare să te plictisească uneori cu anumite momente poate mult prea lungi (dar ele sunt esențiale ca să înțelegi povestea cu adevărat), filmul ăsta merită atenția noastră, a musulmanilor, a budiștilor, a ateilor etc. Mesajul lui merită atenția noastră. Sunt prea multe crime „în numele religiei” care s-ar putea să fie, de fapt, în numele celor care nu o acceptă sau în numele celor care încearcă să o impună unei mase sau alteia.

Filmul Silence a intrat în cinematografe din 17 martie 2017 și este distribuit de Freeman Entertainment.

Sursă YouTube (user moviemaniacsDE)

martie 21, 2017 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
Plătește cu o poezie 2
Cultură

Plătește cu o poezie pentru cafeaua sau ceaiul de mâine

by Daniela Bojincă martie 20, 2017
written by Daniela Bojincă

Dacă îți place cafeaua, ori ceaiul, mâine, 21 martie 2017, de Ziua Internațională a Poeziei, le poți plăti cu o poezie în cafenelele partenere din țară. O inițiativă a celor de la Julius Meinl de a îndemna oamenii de ziua poeziei să-și redescopere creativitatea la o ceașcă de cafea sau de ceai. Plătește cu o poezie și bucură-te de o cafea sau de un ceai.

În toată țara au devenit partenere în campania acesta foarte tare de promovare a creativității și poeziei vreo 270 de cafenele, dintre care vreo 44 (după numărătoarea mea, dar să zicem aproximativ 50) sunt în București. Și sunt foarte mândră că și în Târgu-Jiul meu sunt vreo 5 cafenele în care poți plăti pentru cafeaua sau ceaiul de mâine cu o poezie. Îți las aici harta cu toate cafenelele în care poți plăti cu o poezie pentru cafeaua sau ceaiul tău.

Plătește cu o poezie 2

 

Cum a luat naștere Plătește cu o poezie

Cei de la Julius Meinl au făcut un sondaj din care a reieșit că mai mult de 80% dintre respondenți se simt deziluzionați de starea actuală a lumii și cum că explorarea părții creative a sinelui te poate ajuta să îți îmbunătățești perspectiva asupra vieții.

Iar Julius Meinl a a dat drumul campaniei manifest Plătește cu o poezie  care are scopul la nivel global de a oferi oamenilor optimism prin poezie și inspirație prin cafea/ceai. Asta și pentru că este dovedit științific cum că poezie are un impact pozitiv asupra emoțiilor noastre. Și ce moment mai bun de inspirație să avem, dacă nu când ne bem cafeaua sau ceaiul? Cei de la Julius Meinl cred că există un poet ascuns în fiecare dintre noi, doar că trebuie să-l descoperim și să-l lăsăm să se exprime.

Așa că mâine, 21 martie 2017, de Ziua Internațională a Poeziei, intră într-una dintre cafenelele partenere, scrie o poezie, lasă-ți poetul din tine să se manifeste și primești în schimb o cafea sau un ceai.

Anul trecut s-au strâns 18000 de poezii scrise de români din peste 70 de orașe din țară. Deci s-au dat 18000 de cafele și ceaiuri.

Julius Meinl Plătește cu Poezie 2017

Feed the poem

Pe lângă faptul că poți scrie o poezie într-o cafenea pentru ceaiul sau cafeaua ta, tot mâine, pe 21 martie 2017, de Ziua Internațională a Poeziei, dacă intri pe pagina oficială de Facebook Julius Meinl poți deveni muză pentru artiști prin faptul că lași un comentariu cu o poezie preferată. Trupa Otherside, împreună cu Helen, vor interpreta live, de la ora 13:00, toate versurile pe care internauții le-au trimis prin comentarii.

Alătură-te și tu campaniei manifest Plătește cu o poezie

Dacă îți place să scrii, așterne și tu mâine pe o coală de hârtie, într-o cafenea, niște versuri. Lasă creativitatea să iasă la suprafață. Deblochează creativitatea cu o cafea sau cu un ceai cald. Misiunea Julius Meinl este de a te inspira să fii unul dintre oamenii care aduc mai multă poezie în lume prin pași mici, da semnificativă. Acceptă și tu misiunea asta faină!

martie 20, 2017 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
endometrioza
Cultură

Martie e Luna Conștientizării despre Endometrioză – o boală despre care tocmai am aflat

by Daniela Bojincă martie 17, 2017
written by Daniela Bojincă

Martie e Luna Conștientizării despre Endometrioză. O boală despre care tocmai am aflat și despre care mulți alții nici măcar nu știu că există.

Dacă ești domn, nu ieși doar pentru că ai să afli că de boala asta suferă doar femeile. S-ar putea să suferi și tu, psihic, alături de femeia din viața ta care s-ar putea să sufere de așa ceva, fie ea mamă, fiică, soră sau mai știu eu ce alt grad de rudenie ar putea avea cu tine.

Iar dacă ești femeie, sigur s-ar putea să te intereseze. Nu se știe niciodată când, auzind pe cineva că se plânge de anumite simptome, ai putea să o influențezi cumva să se ducă la doctor și să preîntâmpine anumite situații care pot să fie chiar grave și, pe alocuri, insuportabile.

Când eram prin generală și fetele începuseră să aibă menstruație, profa de sport le zicea să nu se mai plângă atât de dureri, că-s normale și că menstruația nu e o boală. Și avea dreptate femeia. Menstruația nu-i o boală. Dar durerile pot reprezenta una.

Sinceră să fiu, când vine vorba de durerile astea menstruale, eu n-am prea știut ce sunt. Cum venea așa se și ducea. Doar în lunile în care n-am avut grijă să nu stau cu picioarele pe gresia rece, să nu umblu subțire îmbrăcată chiar înainte de menstruație, ori să nu-mi dau seama și să stau cu mâinile în apă rece din vreun motiv anume. Dar și când am avut dureri, simțeam că mă taie cineva cu cuțitul bucățele mici.

Dar dacă tu nu știi ce e aia menstruație fără dureri, treaba asta nu-i normală – precum în cazul endometriozei. Înseamnă că ai o problemă. Și ar trebui să o verifici și să o înfrânezi din fașă.

Ce este endometrioza?

Endometrioza este o boală. Și de boala asta suferă vreo 176 de milioane de femei din lumea întreagă. Endometrioza se manifestă prin faptul că găsești țesut similar cu țesutul uterului și pin alte părți ale corpului. Spre exemplu peste tot în cavitatea pelviană: pe ovare, trompe, peritoneu, ligamentele utero-sacrale, fundul sacului sau la nivelul pungii Douglas. Și mai sunt și cazuri mai puțin comune cum ar fi pe rinichi, vezica urinară, intestin, plămâni și chiar creier.

Asta așa, pe foarte pe scurt, ca să îți faci o idee despre boala asta.

Care sunt cauzele endometriozei?

Nu există nimic cert. Doar ipoteze care, după cum spun medicii, n-au fost dovedite în totalitate ca fiind cauzele endometriozei. Ceea ce se știe cu exactitate este faptul că boala asta este accentuată de estrogen. Fapt pentru care unele tratamente încearcă să reducă producția de estrogen. Cert e că nu există, practic, niciun tratament care să vindece complet endometrioza. Sunt doar încercări în speranța că ceva o să o combată (pe lângă operații care, de cele mai multe ori, nici ele nu sunt cu succes și boala asta recidivează).

Dar îți las aici mai multe detalii și teorii ale medicilor despre cauzele endometriozei.

endometrioza

Ce spun pacientele despre endometrioză?

Am învățat pe propria mea piele că, până nu treci tu prin ceva, nu poți înțelege acel lucru. Cum eu nu sufăr de boala asta și n-am dureri cumplite lună de lună, nu pot înțelege exact cum e, cât de intens se simte cu adevărat și așa mai departe, doar din informațiile pe care le am despre această boala. Așa că, pentru a promova campania asta de conștientizare cât mai bine, m-am întâlnit cu o pacientă care suferă de endometrioză și care mi-a povestit în detaliu cam tot ceea ce a însemnat și înseamnă pentru ea această boală.

Drept urmare, să aflăm ce spune o pacientă despre endometrioză.

M-am întâlnit cu Loredana în Afi Cotroceni, la Starbucks și, după ce ne-am luat fiecare câte o cafea și respectiv un capucino, ne-am pus pe povestit și împărtășit experiențe din astea spitalicești (că și eu am, dar de altă natură).

Povestea Loredanei

Loredanei i-a debutat menstruația de pa la vreo 12 ani. Și mi-a povestit că încă de pe atunci menstruațiile au fost abundente (5-7 zile – și da, e mult, dat fiind faptul că-s fete la care durează 3 zile) și dureri insuportabile. Cât de insuportabile (că poate unora li se pare normal să existe dureri)? Ei bine într-atât încât să leșine pe stradă ori în mijloacele de transport. Ceea ce nu-i tocmai ok. Partea nasoală e că Loredana a crescut cu impresia că aceste dureri sunt normale. Pentru că așa i se spunea (și știu foarte bine ce înseamnă treaba asta, căci și eu am crescut crezând că anumite simptome care-mi indicau o boală sunt normale pentru că așa mi se spunea).

Ulterior, pe la vreo 16 ani, în 2004, Loredana s-a operat de chist seros pentru că, dacă ar fi încercat să îl absoarbă cu ajutorul anticoncepționalelor, n-ar fi fost ok cu tratamentul de epilepsie pe care-l avea.  După 9 ani, când a încheiat capitolul epilepsie, i s-au tot administrat anticoncepționale și calciu pentru dureri. Pentru că da, la noi, dacă ai probleme ginecologice, orice ai avea, ia și dă cu anticoncepționale – ceea ce e destul de nasol.

Și mie îmi e frică de durere. Dar mie îmi e frică de durere pentru că sunt traumatizată de spitale. Și am înțeles-o pe Loredana când mi-a povestit că, la un moment dat, pentru că nu mai suporta durerile, lua și câte 4-5 antiinflamatoare și analgezice pe zi. Pentru că durerile tot reapăreau la câteva ore. Și, tot de frică, uneori lua și preventiv. Așa cum fac eu cu nurofenul. Mă uit preventiv la el când simt că s-ar putea să mă doară ceva.

Cu timpul, durerile au început să fie din ce în ce mai greu de suportat (durei la defecație, ovariene care radiau în jos, de spate etc.). Iar organismul ei s-a dereglat cu totul. Până a ajuns în 2015 și s-a descoperit (dar după ce a fost operată), deși avea toate simptomele, că are endometrioză ovariană bilaterală și aderențe. 

Doar că povestea Loredanei nu se termină aici. Boala asta se pare că-i tare păcătoasă și a recidivat. Deși avusese un tratament cu injecții pentru o perioadă de șase luni care îi induceau menopauza (în timpul stagnării menstruației și boala asta stagnează – sau așa ar fi trebuit). 

Și, poate ți se pare ceva aiurea, dar să știi că e groaznic să afli că, după ce ai trecut prin niște chinuri cu o operație, acum trebuie să treci prin altele. Chinuri care pot să fie și mai grave și mai intense. E nasol. Rău. Te termina psihic.

De ce a ales Loredana să-și spună povestea public?

Loredana a ales să-și spună povestea public cam din același motiv pentru care am ales și eu să mă implic în această campanie. Ea știe ce înseamnă suferința în urma unei boli nediagnosticate (așa cum am pățit-o și eu până să fiu operată pe inimă). Așa că a ales să se implice și să ajute alte fete să descopere din timp o eventuală problemă. Iar această campanie de conștientizare are următorul scop: „în caz că ai durerile astea super rele în timpul menstruației, du-te la ginecolog – s-ar putea să suferi de ceva”. Orice durere indică o neregulă în interiorul organismului. Și ea ar trebui descoperită încă de la primele semne. Desigur, asta dacă am avea și specialiști. Și, în privința asta, stăm cam prost – puțini sunt cei specialiști în domeniul endometriozei.

A ales să-și spună povestea publică în încercarea de a schimba ceva. Fie că sunt percepții asupra bolii, atitudinii ori convingerii. Fiecare pas mic e un început spre alții mai mari. Așa că, fie că ești bărbat, fie că ești femeie, implică-te! O persoană dragă ție s-ar putea să-ți mulțumească cândva.

martie 17, 2017 1 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
bacalaureat
Personal

Am timp să învăț în 4 luni pentru BAC?

by Daniela Bojincă martie 14, 2017
written by Daniela Bojincă

Bună! Dacă ai ajuns să citești acest articol, clar te pregătești să dai bacul, ori știi pe cineva care o face. Când scriu eu acest articol, unii dintre cei care dau bacul în 2017 sunt în săptămâna aia nasoală de dinaintea bacului în care se dau simulările. Și în care notele nu contează neapărat. Doar dacă știi și tu că, așa cum n-ai învățat patru ani, n-o să te pui cu burta pe carte (și nu la propriu) nici în ultimele patru luni de zile. Și atunci notele contează. Că înseamnă că-l pici. Ceea ce, dacă știi ce vrei să faci cu viața ta și fără bac, nu-i rău. Se poate. Vezi-l pe Elekes Levi care a renunțat la bac și câștigă destul de bine la 22 de ani. Dar băiatul știa să facă ceva. Nu era praf pe orice domeniu din lume asta. Și cred că toți știm, de fapt, să facem ceva.

bacalaureat

M-am hotărât să scriu acest articol în urma mesajelor pe care le tot primesc în perioada asta și mă întreabă lumea dacă are timp să învețe în 4 luni pentru bac și cum le-ar fi mai ușor să facă asta. Și, dacă te ajută, pe lângă articolul ăsta, mai am două:

  • unul cu sfaturi despre cum să te împrietenești cu textele argumentative, aici.
  • și altul despre cum să iei examenul de bacalaureat cu notă mare, aici – articol în care recomand și niște cărți și cam ce ar trebui să știi pe la fiecare materie;

Există două categorii de elevi:

  • ăia care au învățat bine sau cât de cât în toți cei patru ani și pentru ei perioada asta e doar recapitulare
  • ăia care n-au învățat mai deloc și ori pun mâna și învățată în astea patru luni, ori își bagă picioarele în el de bac și-l ia doar pe ăla de la Galați.

Dacă te afli în prima categorie, felicitări! Ține-te de învățat. Asta ca să ajungi la facultate, să dai de sesiune și să implori divinitățile să mai dai din nou bacul.

Dacă te afli în a doua categorie și nu ești neapărat bun într-un domeniu din care să-ți câștigi banii fără să tragi în plug, pune mâna și învață să-ți iei examenul de bac. Că nu-i greu. Sesiunile sunt mult mai nasoale. Practic, ăștia la facultate au câte un bac pe semestru.

Și, dacă nu vrei să ți se aplice versurile din melodia de mai jos, zic să te apuci să înveți pentru bac. Patru materii sunt un fleac.

Sursă YouTube (user Noaptea Târziu)

Am timp să învăț în 4 luni pentru BAC?

Desigur că ai timp! Totul e numai să vrei. Și nici nu e greu să iei examenul de bac. Mie, acum, mi se pare floare la ureche. Ai de învățat relativ puține chestii. Dar nu o să înțelegi asta până nu o să ajungi să vezi că se poate și mai mult, într-un timp chiar mult mai scurt.

Dar cum faci asta, te întrebi, nu? Că și eu dacă aș fi citit undeva că am timp să învăț pentru bac în patru luni (presupunând că am frecat menta patru ani de zile), aș fi zis că-i nebun omul ăla care a scris asta. Dar n-ar fi fost. Dacă urmărești niște aspecte și vrei să-ți atingi un scop, cum ar fi să iei bacul, ambiționându-te, eu cred că poți să realizezi orice. Chiar și să înveți pentru bac în doar patru luni.

Cum să învăț pentru BAC în 4 luni?

Și am câteva sfaturi despre cum să faci asta:

  • lasă clubăreala intensivă și ieșitul ăla excesiv – îți zic eu, nu mori; e bine să te odihnești în perioada asta și cred că poți reduce clubăreala că, doar, o să ai timp toată vara;
  • fă-ți un program, astfel încât zilnic să înveți la câte o materie minim 2-3 ore, cum ar fi: luni – matematică (fie că faci un test de bac, rezolvi niște probleme ca să înveți și să înțelegi să folosești o formulă, un tip de integrală sau funcție), marți – română (fie că citești comentariile, sau mai exersezi să faci un text argumentativ, ori rezolvi niște subiecte de la partea I, sau chiar un text întreg), miercuri – proba opțională (fie că citești teorie, rezolvi probleme, sau orice altceva); nu e mult să ai două zile între materii, iar eu cred că e important să nu le amesteci – dacă azi înveți la mate, învață frate la mate, nu face ghiveci;
  • du-te la școală în perioada asta – sigur mai au profesorii niște sfaturi, mai repetă niște lucruri pe care știu ei, din experiență, că elevii le înțeleg mai greu, ori se descurcă mai greu cu cele
  • relaxează-te – da, ai nevoie și de asta; și cum în weekend ai mai mult timp liber, poți să faci lucruri care-ți plac ție: să ieși în oraș, să te joci, să citești ceva care n-are legătură cu bacul sau orice altceva îți place ție; sincer, eu aș recomanda asta chiar și în timpul săptămânii pentru că prea mult învățat să știi că strică
  • hrănește-te corespunzător și încearcă să ai măcar în perioada asta cam trei mese pe zi (ajută creierul);
  • nu lăsa pe mâine ce poți face azi și nici pe poimâine că poate se amână sau poate ai mai mult timp – nu, nu mai ai timp și cu fiecare zi care trece se duce de tot; ești deja în ultimele patru luni în care ar trebui să te pui serios să înveți

Dacă-ți faci un program mai strict, o să vezi că o să fie bine. Și dacă te hrănești. Și dacă bei apă. Și dacă nu amâni lucrurile. Și dacă te relaxezi. Ai nevoie de toate. Dar în special ai nevoie de ambiție și să crezi că tu poți face asta. Dacă pot supraviețui oamenii ăia cu două sesiuni pe an care-s mai ceva ca un examen de bac, fii sigur că poți și tu. Nu-i greu. Totul în viața asta e doar să vrei și să-ți dorești cu adevărat să faci ceva. Și să ai resurse. Iar resursa, în cazul de față, este creierul.

Uite mai jos o serie de cărți care să te ajute să iei bacul

1. Seria 1, aici.

2. Seria 2, aici.

3. Seria 3, aici.

martie 14, 2017 2 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
bloggers lan party 13
Blogging

Cam așa de fain a fost Bloggers Lan Party 13 – #BLP13

by Daniela Bojincă martie 13, 2017
written by Daniela Bojincă

A fost și Bloggers Lan Party 13 – #BLP13. Ediția 13. Dar fără ghinion. Fără pic de ghinion chiar. N-are ce să meargă prost într-o zi de sâmbătă, primăvara, pe 4 martie, (see 13 – 1+3=4), în ziua în care mi-a picat și baba. O zi cu soare, mulți oameni faini în jur și o grămadă de jocuri geniale. Cred că a fost cea mai faină babă a mea în 22 de ani de existență pe planeta asta minunată.

bloggers lan party 13

 Într-o zi obișnuită de sâmbătă, nu m-aș trezi pe la ora 7:30-8:00 nici în ruptul capului. Doar că, pentru o zi e joacă, ce nu face omul, nu? Așa că, la ora cu pricina, m-am trezit, am ronțăit câte ceva și am luat drumul către Impact Hub din Centrul Istoric.

M-am înregistrat frumos ca tot omul și apoi dă-i cu joacă toată ziua (bine, cu pauză în timpul mesei).

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1436553559729617&set=a.424025627649087.105830.100001249598596&type=3&permPage=1

Ce m-am jucat la Bloggers Lan Party 13 – #BLP13

Prima și prima dată am testat VR-ul (Virtual Reality). Care mi-a plăcut al naibii de mult. Atât de mult încât am stat pe capul oamenilor ălora de cred că s-au săturat săracii de mine. Aveau un joc raliuri, unul cu scufundări și uitat după meduze, altul cu împușcat chestii neidentificate din spațiu, unul cu dat cu capul într-o minge și altul cu sport extrem pe șosea printre mașini (dar o să vedeți despre ce e vorba în filmulețul de mai jos.

Apoi, m-am dus în camera SAFE a celor de la Bitdefender, unde urma să se joace HearthStone. Doamne ce mi-a plăcut camera aia. Era cel mai fain loc în care să te relaxezi. Și avea o ușă secretă pe care inevitabil voiai să o pui pe lista lucrurilor cu care te-ai jucat prostește măcar o dată în viața asta.

Am dat o tură să vă care-i treaba și cu Orange Express (jocul celor de la Orange care nu-i pus în vânzare, dar care fascinează pe toată lumea și oftică pe toată lumea că nu pot face și ei rost de el). Mi-a plăcut jocul ăsta enorm de mult. Atât de mult încât m-am îndrăgostit de el. Ideea jocului este să-ți faci propria linie de cale ferată între anumite orașe (despre care adversarii nu trebuie să știe). Când unul termină toate locomotivele (sau ajunge la ultime două și atunci se face ultima tură), se termină jocul și câștigă cel care a adunat cele mai multe puncte (prin construirea liniilor de cale ferată pe care primește puncte, prin faptul că are linii lungi de 2-3-4-5 vagoane). Pe scurt, e foarte tare jocul ăsta și m-a fascinat!

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1436328873085419&set=a.424025627649087.105830.100001249598596&type=3&permPage=1

M-am jucat și Guitar Hero (că nu se putea altfel). E unul dintre jocurile mele preferate la Bloggers Lan Party.

Și m-am mai jucat și NBA 2k17. Pe echipe. E foarte fain pe echipe. E antrenant și chiar amuzant. Nici nu ne-am supărat că am pierdut. Noi ne-am distrat acolo cu adversarii noștri. Asta și pentru că toți patru eram cam praf. Dar ce mai contează când te distrezi?

Ce mi-a plăcut cel mai mult la Bloggers Lan Party 13 – #BLP13

La Bloggers Lan Party 13 – #BLP13 mi-au plăcut la nebunie jocurile de la VR (Virtual Reality). În special ăla cu sportul extrem pe șosea printre mașini și ce, cel cu dat cu capul în minge și jocul cu raliu. Și ediția trecută am adorat VR-ul, dar anul ăsta m-au fascinat că au fost mai multe jocuri VR.

Apoi, nu cred că trebuie să mai zic, dar Orange Express a fost al doilea preferat al meu după VR. Fain gândit la nivel de România. Bravo Orange! Și dacă, o să ai și tu ocazia să-l joci vreodată, nu ezita să o faci.

Am avut și After Party

Da. La Shoteria. Și a fost maxim!

Te las acum cu filmulețul de la Bloggers Lan Party 13 – #BLP13. Câteva imagini surprinse și de mine, dar și de prietenul meu (majoritatea). Sper să-ți placă și, dacă ești blogger, să te înscrii și tu ediția viitoare. Iar dacă nu  ești blogger, te poți înscrie prin intermediul bloggerilor.

 

martie 13, 2017 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
fashion
Personal

Din seria: Nu știu nimic despre fashion – Rochia lunii Martie

by Daniela Bojincă martie 10, 2017
written by Daniela Bojincă

Data trecută îți povesteam în acest articol că nu știu nimic despre fashion, dar totuși am să scriu despre asta, revin cu articolul Rochia lunii martie. Nu știu ce cu ce se potrivește în materie de textile (din punct de vedere teoretic, că n-am școală ca Iulia Albu sau alții), dar pot spune ce-mi place mie.

Dat fiind faptul că o să urmeze o serie întreagă de articole de genul cu rochii (câte una în fiecare lună), m-am gândit ca titlul să fie după tiparul de mai sus. Asta ca lumea să se obișnuiască în timp cu ideea acestor articole și cu colaborarea mea cu cei de la JRV.ro.

fashion

Dacă data trecută am prezentat o rochie din gama lor cu rochii de seară, de data aceasta am sărit la o cu totul altă categorie. Și anume la cea a rochiilor office sau de zi. Asta pentru că m-am gândit că, dacă tot a venit primăvara, mai toate femeile încep să aleagă ținute office care să implice rochia, renunțând ușor-ușor la pantaloni, bluzițe grosuțe și alte din astea. Drept urmare, rochie office să fie.

Propriul meu gust a ales această rochie office

După cum știi, rochiile o să le aleg strict în funcție de ce îmi place mie. În general o să fie câte o rochie simplă, cât se poate de simplă. Dar care îmi place mie cel mai mult și care mi se pare că-i de efect.

Din categoria lor cu rochii office mie mi-au plăcut două rochii mult de tot. Dar cum în viață trebuie să faci alegeri, mi-am ales doar una și anume rochia care mi-a plăcut cel mai mult. Și, drept îți spun, e și cea mai simplă (a doua avea un model).

Dar zic să nu mă mai lungesc și să arăt aici ce rochie am ales din multitudinea de rochii elegante din categoria office. Tadaaaaam:

rochii elegante rochia

De ce am ales rochia aceasta?

În primul rând, mi-a sărit în ochi culoarea. Mie îmi plac mult rochiile într-o singură culoare. Sau cu o gamă de culori care să fie din aceeași paletă. Eu o văd crem (și mă scuzi dacă tu o vezi altă culoare, sau altă nuanță care se numește altfel decât crem, dar eu am o problemă când vine vorba de observarea cromaticii, nu-mi dau seama exact de nuanța culorii și am tendința ca, dacă e o culoare apropiată de o alta, eu să o văd doar într-un anume fel – gen albastru închis care dă spre un verde închis sau ceva, eu o să fiu confuză în pronunțare). Și-mi place culoarea asta. E plăcută ochiului meu.

În al doilea rând, mi-a plăcut tare mult croiul simplu. Cred că el îi dă, de fapt, eleganța aia de bun gust și o transformă într-o rochie de efect. Cred că te-ai prins deja. Îmi place că-i simplă. Și asta, în ochii mei, o face să fie o rochie foarte frumoasă, pe care aș purta-o cu drag la muncă sau la facultate.

Cam asta a fost și cu cel de-al doilea articol despre fashion. Un domeniu în care pot să-mi dau cu părerea doar din perspectiva propriului meu gust.

martie 10, 2017 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
Newer Posts
Older Posts
  • Facebook
  • Twitter

@2021 - All Right Reserved. Designed and Developed by PenciDesign


Back To Top
Daniela's Blog
  • Home