FAN – iubire, demență, dăruire

FAN este fix despre asta, dacă e să mă întrebați pe mine. Un film despre iubire, demență și dăruire, toate duse la un nivel extrem.

Sinceră să fiu, nici nu știu cu ce să încep mai întâi, despre filmul ăsta. Cu povestea lui, sau cu părerile mele? Am atât de multe de spus despre el, de bine, încât nu știu cu ce aș putea începe prima dată. Dar am să vă povestesc așa, puțin, cam despre ce e vorba în film.

Avem două personaje principale în filmul FAN. Gaurav Chandna (Juniorul) și Aryan Khanna (Seniorul). Cel din urmă este unul dintre cei mai faimoși actori ai Indiei, iar cel dintâi pare a fi copia lui fidelă, unul dintre cei mai mari fani ai acestuia. Juniorul își dedică întreaga viață venerându-și Seniorul: lipește postere și fotografii pe orice bucățică de perete din cameră și își imită Seniorul în cadrul celui mai mare festival local de tinere talente, câștigând ani la rând premiul întâi.

Nimic straniu până aici. Oricare dintre noi are, până la urmă, un idol pe care îl „venerează” într-un fel sau altul și al cărui exemplu îl urmează. În povestea celor doi lucrurile se complică în momentul în care Juniorul decide să-și ia inima în dinți și să se ducă tocmai în Mumbai, să-și întâlnească idolul. 

Însă, de cele mai multe ori, super-starurile nu sunt ce par a fi la televizor. Și, trebuie să admitem, deși fanii i-au adus în topuri, nu-i pot iubi și nici nu le pot oferi ceva mai mult decât talentul lor. Iubirea e ceva mult prea profund. Iubirea o împărtășești cu apropiații, cu oamenii care fac parte cu adevărat din viața ta. Apoi, cealaltă iubire e doar bunătate față de cei din jur, dar niciodată iubire în adevăratul sens al cuvântului. Și super-starurile sunt, în cele din urmă, oameni. Cum noi nu-i iubim pe toți, nici ei nu iubesc pe toată lumea.

Dar poate, oare, Juniorul să înțeleagă asta în momentul în care își întâlnește Seniorul și i se pare că nu primește nici măcar o fărâmă de bunătate din partea lui, după ce el își riscase chiar viața și libertatea ca să-l întâlnească? Cu siguranță, atunci când îți dedici întreaga viață unei persoane și o iubești cu toată ființa ta, înțelegerea asupra faptului că ea nu-ți împărtășește sentimentele nu este chiar prima opțiune pe care o iei în calcul. Iar lucrurile, de aici, o iau razna. Deraiază într-un hal fără de hal, căci toată dragostea Juniorului se transformă într-o dorință avidă de răzbunare.

Totul se schimbă la 180 de grade. Iar tu ajungi, ca spectator, să te întrebi de cine să-ți fie mai mult milă? Pe cine să susții? Cine are dreptate? Cine e mai îndreptățit? Și, mai ales, care dintre cei doi ar trebui să plătească?

În mare, cam despre asta este filmul. Iar mie, pe lângă poveste, mi-au mai plăcut câteva lucruri: abaterea de la filmele indiene clasice, interpretarea și montajul. Să le luăm pe rând.

Filmele indiene clasice și FAN

Filmele indiene clasice sunt caracterizate de dansurile și melodiile tradiționale. Sunt un fel de musical-uri care ori te cuceresc, ori te plictisesc. FAN nu a avut astfel de momente clasice, cu melodii și dansuri tradiționale, ceea ce îl face și mai interesant. E o nouă perspectivă asupra filmelor indiene.

Interpretarea

Apoi, interpretarea pe mine m-a dat pe spate cu adevărat abia după ce am văzut filmul. Și știu că asta poate suna ciudat, dar am o explicație bună. Ideea e că interpretarea a fost atât de bună, încât mie dacă nu-mi spunea cineva la ieșirea din sală, eu habar nu aveam că Juniorul și Seniorul au fost jucați de către același actor, Shah Rukh Khan, care își schimba mimica feței în funcție de personajul pe care îl avea de jucat. Juniorul semăna cu Seniorul, într-adevăr, dar nu cât să spui că sunt una și aceeași persoană. Iar treaba asta, mie, mi s-a părut senzațională.

Montajul

Ei bine, dacă interpretarea a fost excepțională, montajul a fost și mai și. Au fost scene de bătaie și scene foarte dinamice, care îi implicau pe amândoi în același timp, scene care au fost, din punctul meu de vedere, extraordinar de bine făcute la montaj, fiind același actor care interpreta două roluri. Interpretarea și montajul au fost foarte bine îmbinate, ceea ce face din FAN un film care să merite.

Și, un ultim PLUS  pe care i-l aduc eu acestui film sunt locațiile filmărilor. Mi s-a părut tare fain ca un film indian să fie filmat atât în India (Delhi și Mumbai), cât și în Europa (Londra și Dubrovnik). Filmul devine și mai interesant, cu o acțiune care se complică cu fiecare locație în parte în care cei doi se întâlnesc. Iar treaba înseamnă că devine serioasă și că se investește din ce în ce mai bine în filmele indiene.

Personal, după ce am văzut FAN, unul dintre puținele filme indiene care mi-a și plăcut, alături de Bajirao Mastani, chiar cred că bollywood-ul va ajunge undeva la fel de sus ca filmele hollywoodiene. Se vede un progres al calității filmărilor, montajului, interpretărilor și poveștilor. Ceea ce este un mare plus.

Filmul este distribuit în România de către BML Movie Entertainment. 

Sursă YouTube (user YRF)