Mai și gătesc uneori – bread bowl

Daniela Bojincă/ septembrie 3, 2018/ Bucătărie/ 0 comments

Am făcut un bread bowl cu chestii la micul dejun. Nu prea gătesc eu des, deși îmi place. Din 2 motive mari și late: Sunt mereu pe fugă și stau foarte puțin pe acasă. Maică-mea a zis să mă țin eu de facultate și să învățat, până mă fac cu adevărat om mare, să las gătitul, că-mi trimite ea sacoșa weekend de weekend. Am eu timp toată viața de gătit. Asta face ca motivul 1 să nu mai fie char un motiv, pentru că dacă nu mi-ar trimite maică-mea mâncare, aș găsi eu timp să-mi fac și să nu mor

Read More

N-am dat 2 bani pe stomatolog, până când am început să dau sute

Daniela Bojincă/ august 31, 2018/ Personal/ 0 comments

Da. N-am dat 2 bani pe stomatolog. Asta pentru că îi uram din tot suflețelul meu de copil și ulterior de adult. Și, decât să mă fi dus la un stomatolog, preferam să stau cu durerea. Sau să mă îndop cu Nurofen Forte. Asta pentru că, atunci când mergeam la Târgu Jiu, împinsă de la spate de maică-mea, ba pe la un stomatolog, ba pe la un altul, având ceva probleme cardiace pentru care nu voiau să-mi facă anestezie (că le era lor frică), nu-mi făceau niciodată treabă ok. Pentru că nu aveau cum fără anestezie. Așa că luau puțin

Read More

Cum am terminat cu licența, cum am dat iama direct pe HBO GO

Daniela Bojincă/ august 28, 2018/ Filme/ 0 comments

Știi cum am fost eu după ce am termiant cu licența? Ei bine, au fost trei stări: Starea 1: după ce am terminat efectiv de scris licența și am simțit așa o ușurare. Apoi mi-a trecut, că mi-am dat seama că trebuie să o recitesc de o grămadă de ori ca să o corectez. Și, cum se făcea, că de fiecare dată când o reciteam, chiar și spre final, tot mai găseam eu câte o literă mâncată sau ceva. Starea 2: după ce am predat licența și am simțit o stare de eliberare. Știam că nu mai am nimic de

Read More

Cartea din RATB: Iubirea secretă a Annei Frank – Ellen Feldman

Daniela Bojincă/ august 20, 2018/ Cartea din RATB/ 0 comments

Despre cartea din RATB: De obicei veneam la muncă cu metroul. 5-10 minute până la metrou, 20 minute cu metroul și încă 20 de mers pe jos până la birou. Mi se părea că pierd în jur de 1h40′ degeaba. Nu le puteam valorifica în niciun fel. Și îmi place să citesc în metrou. Doar că la orele la care plec eu la muncă de la Politehnică și mă întorc de la Unirii, este suficient de aglomerat încât să mă bucur dacă prind loc lipită de ușă, cumva, în dungă. Nici vorbă să poți citi.  Apoi, când a venit vara și

Read More

Dacă ai putea să ai o super putere, ce ți-ai dori să fie?

Daniela Bojincă/ august 17, 2018/ Filme/ 0 comments

Dacă ai putea să ai o super putere, ce super putere ți-ai dori să ai? Cu siguranță te-ai gândit la asta măcar cel puțin odată în viață. Fie că te-a enervat cineva și voiai să ai o super putere ca să te răzbuni, fie că aveai nevoie de ajutor să poți să faci mai ușor ceva, ori că pur și simplu ți-ai fi dorit să faci un lucru pe care altfel nu l-ai fi putut face. Oricum ar fi, sigur ți-ai dorit și tu o super putere. Și eu am făcut-o. Doar că eu n-aș vrea doar una. Aș vrea

Read More

Cartea din RATB: vineri 13 – K.O. Dahl

Daniela Bojincă/ august 8, 2018/ Cartea din RATB/ 0 comments

Despre cartea din RATB: De obicei veneam la muncă cu metroul. 5-10 minute până la metrou, 20 minute cu metroul și încă 20 de mers pe jos până la birou. Mi se părea că pierd în jur de 1h40′ degeaba. Nu le puteam valorifica în niciun fel. Și îmi place să citesc în metrou. Doar că la orele la care plec eu la muncă de la Politehnică și mă întorc de la Unirii, este suficient de aglomerat încât să mă bucur dacă prind loc lipită de ușă, cumva, în dungă. Nici vorbă să poți citi.  Apoi, când a venit vara și

Read More

București în 100 de cuvinte

Daniela Bojincă/ iulie 13, 2018/ Cultură/ 0 comments

București, tu ai fost prima și singura mea opțiune când a venit vremea să aleg unde să plec la facultate. Iar de când m-am mutat aici, m-ai fascinat mereu cu agitația ta, cu poveștile tale captivante și cu oamenii care nu stau niciodată locului. M-ai fascinat de fiecare dată când mă plimbam pe Calea Victoriei, am fost uimită de frumusețea Palatului Regal, a Ateneului, a Muzeului de Istorie sau a Cercului Militar. M-ai fascinat cu Cișmigiul și împrejurimile sale, pline de istorie. Și vreau, cu ocazia Centenarului Marii Uniri, să-ți urez la cât mai mulți oameni bucuroși de tot ce

Read More

TAG – sau cum poate dura o prietenie zeci de ani

Daniela Bojincă/ iulie 9, 2018/ Filme/ 0 comments

Am fost săptămâna trecută la un film care mi-a plăcut tare mult. Se numește TAG (sau Leapșa, mai pe românește). Și este vorba despre unul dintre cele mai frumoase lucruri de pe Pământ și anume despre prietenie. Prietenia aia care rămâne peste ani și ani și care, într-un fel sau altul, reușește să aducă oamenii împreună. Și e frumos să știi că mai există și relații de prietenie de durată, nu doar de  azi pe mâine, cât avem, de fapt, nevoie unii de alții. Iar asta mai ales că filmul este inspirat dintr-o poveste cât se poate de reală. Despre

Read More

Se dau acești pisici spre adopție. Și știu că vrei și tu unul

Daniela Bojincă/ iunie 19, 2018/ Personal/ 0 comments

Se dau doi pisici spre adopție – fetiță și băiat. Drăguței. Frumușei. Adorabilicioși. Dar să-ți spun povestea lor, zic. Colega mea, Mihaela, care e o super drăguță și sufletistă, într-o noapte, a auzit pe lângă casa ei niște câini lătrând când, de obicei, ar fi fost liniște. Așa că s-a dus să vadă ce se întâmplă și ce-i cu sunetele alea în miez de noapte. Ei bine, cineva aruncase la o margine de gard o cutie cu niște pisici în ea. Doar 2 mai rămăseseră în viață, restul muriseră. Iar Mihaela i-a luat în casă, să aibă grijă de ei

Read More

Fericirea unei copilării trăite la țară

Daniela Bojincă/ iunie 4, 2018/ Personal/ 0 comments

Am fost o norocoasă. M-am născut la poale de munte, la Târgu-Jiu. Și am crescut la casă, pe o stradă principală, ceea ce, acum, închisă într-o cutie de chibrituri undeva într-un cartier din București, mi se pare cel mai minunat lucru de pe Pământ. De pe geamul din bucătărie, dimineața, îmi plăcea mereu să privesc munții. Sau din grădina din spatele casei, la apus. Alergam toată ziua prin curte și grădină. Îmi plăcea să explorez fiecare colțișor. Era Universul în care evadam după ce-mi terminam temele, în școala primară. Apoi, când am mai crescut și nu mai zburdam pe unde

Read More